PREACUVIOSULUI CIN MONAHAL,
PREACUCERNICULUI CLER
ȘI PREAIUBIȚILOR CREDINCIOȘI
DIN PATRIARHIA ROMÂNĂ,
Har, bucurie și pace de la Dumnezeu Tatăl, Fiul și Sfântul Duh,
iar de la noi părintești binecuvântări!
Preacuvioși și Preacucernici Părinți,
Iubiți frați și surori în Domnul,
Dumnezeiasca Scriptură ne învață că Sfânta noastră Biserică
este „trupul lui Hristos, plinirea Celui ce plinește toate
întru toți” (Efeseni 1, 23). Biserica, având cap pe Mântuitorul Iisus
Hristos (Efeseni 1, 22), continuă în lume, prin prezența Duhului
Sfânt, lucrarea mântuitoare a lui Hristos, propovăduind cuvântul
Lui, împărtășind harul dumnezeiesc, conducând spre Împărăția lui
Dumnezeu pe toți cei care cred, se botează în numele Sfintei Treimi
și Îi urmează Lui.
Dar Lumina lui Hristos, chiar de la începuturile creștinismului,
a întâmpinat împotrivire, care, în timp, s-a manifestat prin erezii,
schisme, persecuții, diferite tulburări, venite din partea vrăjmașilor
Bisericii. Nu a existat punct din învățătura creștină care să nu fie
atacat, tăgăduit sau interpretat greșit de învățăturile diferiților eretici.
Taina Sfintei Treimi, dumnezeirea și omenitatea Mântuitorului,
pururea-fecioria Maicii Domnului, Sfintele Taine, Sfintele Icoane,
Sfânta Cruce, toate au fost contestate. Lupta a fost mare și grea,
dar, de fiecare dată, s-au ridicat ierarhi și părinți întăriți și luminați
de Duhul Sfânt, care, în timpul Sfintelor Sinoade Ecumenice, au
combătut învățăturile greșite și au statornicit dreapta credință.
Astăzi, în prima duminică a Sfântului și Marele Post, numită și
Duminica Ortodoxiei, ne amintim de biruința dreptei credințe în fața
ereziei iconoclaste, sărbătorind, totodată, biruința Ortodoxiei în fața
tuturor ereziilor.
Cu toate că, încă din primele veacuri creștine, Sfintele Icoane
au avut un loc aparte în cultul Bisericii și au constituit o componentă importantă a vieții religioase a credincioșilor, au existat voci
care le-au respins, devenind luptători aprigi împotriva lor, adică
iconoclaști.
Cel dintâi împărat bizantin care a emis acte oficiale împotriva
cinstirii icoanelor a fost Leon al III-lea Isaurul (717-741). Acesta a
promulgat între anii 726 și 729 mai multe decrete iconoclaste. Pentru
Biserică a fost o perioadă zbuciumată, în care apărătorii dreptei
credințe au avut de suferit: unii au fost torturați, alții, exilați, iar alții
au murit ca martiri. Atunci au fost distruse și numeroase icoane,
adevărate comori ale Bisericii Ortodoxe.
Unul dintre cei care s-au ridicat hotărât în apărarea Sfintelor
Icoane a fost Sfântul Ioan Damaschin, marele teolog și viețuitor
al Mănăstirii „Sfântul Sava” din pustiul Iudeei. Alți părinți care au
apărat cu argumente solide cinstirea Sfintelor Icoane au fost Sfântul
Teodor Studitul, Sfântul Nichifor Mărturisitorul, Sfântul Grigorie
Decapolitul ș.a.
Tulburările provocate de iconoclaști au continuat, încât, în
anul 787, împărăteasa Irina (†802), în calitate de regentă, cu sprijinul
patriarhului Tarasie al Constantinopolului (784-806), a convocat
Sinodul al VII-lea Ecumenic la Niceea, în provincia Bitinia din
Asia Mică. Sinodul, la care au participat aproximativ 350 de episcopi, a hotărât că cinstirea icoanelor este o practică bineplăcută
lui Dumnezeu. De asemenea, a precizat că icoanele pot fi pictate
și trebuie cinstite, pentru că pe ele sunt zugrăvite chipurile unor
persoane sfinte, iar cinstirea nu este adresată materiei icoanei, ci
persoanei reprezentate pe icoană.
Liniștea, însă, nu s-a așezat în Biserică nici după Sinodul al
VII-lea Ecumenic din anul 787. Potrivnicii icoanelor au continuat
lupta. Pentru a pune capăt controverselor, împărăteasa Teodora a
Bizanțului (842-846), împreună cu patriarhul Metodie, au convocat
un Sinod la Constantinopol, în martie 843. Sinodul a stabilit
învățătura ortodoxă despre cinstirea icoanelor, pe temeiul Sfintei
Scripturi și al scrierilor Sfinților Părinți, și a declarat valabile toate
hotărârile celor șapte Sinoade Ecumenice. Întrucât restabilirea
cultului icoanelor a avut loc în ajunul primei duminici din Postul
Mare, aceasta a fost numită Duminica Ortodoxiei. De atunci, în
fiecare an, în prima duminică din Postul Mare, care constituie un
prim popas în urcușul duhovnicesc spre Înviere, Biserica dreptmăritoare din întreaga lume amintește de biruința asupra iconoclaștilor și aduce un omagiu celor care au luptat pentru dreapta credință.
Cuvântul „Ortodoxie” înseamnă „dreaptă credință” sau
„dreaptă slăvire”. Ortodoxia înseamnă „a crede drept” nu în ceva, ci
în Cineva, în Dumnezeu cel adevărat. Ortodoxia este legătura vie a
omului cu Hristos, care ne duce la Dumnezeu Tatăl, la viața veșnică,
deoarece spune Mântuitorul Hristos: „Eu sunt Calea, Adevărul și
Viața. Nimeni nu vine la Tatăl decât prin Mine” (Ioan 14, 6). Cu
alte cuvinte, credința în Mântuitorul nostru Iisus Hristos este calea
adevărată care ne duce la viața veșnică.
Duminica Ortodoxiei este și o aducere-aminte de credința strămoșilor noștri, care este credința Sfinților Apostoli, a Sfinților Părinți
și a martirilor, și de felul cum înaintașii noștri au trăit și au apărat
credința adevărată. Duminica Ortodoxiei este un moment de reflecție
și de conștientizare a îndatoririlor care ne revin și nouă pentru a
păstra tezaurul credinței moștenit de la strămoși și a-l transmite
generațiilor viitoare, pentru a ne face datoria față de Dumnezeu și
față de înaintașii noștri.
Dreptmăritori creștini,
Temeiul reprezentării iconografice a Domnului nostru Iisus
Hristos, a Maicii Sale și a sfinților este Întruparea Celei de a doua
Persoane a Sfintei Treimi, Fiul lui Dumnezeu. Sfântul Evanghelist Ioan
spune: „Și Cuvântul S-a făcut trup și S-a sălășluit între noi și am văzut
slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har și de adevăr”
(Ioan 1, 14). Și tot Sfântul Ioan Teologul mărturisește: „Ce era de la
început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noștri, ce am privit și mâinile
noastre au pipăit despre Cuvântul vieții, și Viața s-a arătat și am văzut-o
și mărturisim și vă vestim Viața de veci, care era la Tatăl și s-a arătat
nouă” (1 Ioan 1, 1-2).
Astfel, icoana Mântuitorului nostru Iisus Hristos ne amintește
de smerenia Fiului lui Dumnezeu, Care „S-a deșertat pe Sine, chip de
rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, și la înfățișare aflându-Se
ca un om, S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, și
încă moarte pe cruce” (Filipeni 2, 7), pentru a ne face pe noi, oamenii,
fiii lui Dumnezeu după har (cf. Ioan 1, 12). Mântuitorul S-a smerit pe
Sine, S-a pogorât din cer pe pământ, pentru ca pe oameni să-i ridice
de pe pământ la cer.
Icoana nu este un idol, cum greșit au interpretat prigonitorii
Sfintelor Icoane și interpretează astăzi cei care tăgăduiesc cinstirea
acestora. Idolul este zeul inventat, care nu există în realitate, un chip
cioplit la care se închinau păgânii, crezând că acesta le ascultă și le
împlinește cerințele. Icoana este un chip al unei persoane reale, fie că
este Mântuitorul nostru Iisus Hristos, Maica Domnului sau sfinții lui
Dumnezeu. Între icoană și persoana zugrăvită pe ea există o legătură
duhovnicească, iar noi cinstim nu materia (lemnul sau pânza), ci
persoana pictată, stabilindu-se o legătură tainică între prototip
și noi. Creștinul ortodox, când se roagă în fața icoanelor, nu zice
„icoană, ajută-mă!”, ci „Doamne, miluiește-mă!”, „Maica Domnului
sau Preacurată Fecioară, ajută-mă!”, „Sfinte Ierarhe Nicolae sau Sfinte
Gheorghe, roagă-te pentru noi!”.
Icoanele ne pun în față scene din Sfânta Scriptură sau chipuri
de persoane cu viață bineplăcută lui Dumnezeu, care s-au învrednicit de fericirea vieții veșnice în Împărăția cerurilor, amintindu-ne
că omul este chemat la sfințenie.
Icoanele sunt ferestre spre veșnicie, prin care sufletul nostru,
privind spre cele sfinte, se înalță, crește duhovnicește. Este greu să ne
imaginăm o casă de creștin dreptmăritor sau o biserică în care să nu fie
nicio icoană. Un asemenea spațiu ar fi ca un deșert, un loc pustiu, fără
Dumnezeu.
Icoana înlesnește comunicarea cu persoana zugrăvită pe ea,
către care noi îndreptăm rugăciunea noastră. În fața icoanei, rugăciunea este tainică, mai smerită, mai intensă. Icoana ne ajută să ne
adunăm gândurile, să ne concentrăm atenția la rugăciune. Prezența
harică a persoanei zugrăvite pe icoană devine un învățător care ne
amintește că toți suntem chemați să ne facem părtași fericirii veșnice
și că putem dobândi și noi, prin faptele credinței, Împărăția lui
Dumnezeu.
Icoana ne arată că omul poate birui păcatul și poate ajunge la
îndumnezeire, cu ajutorul harului Duhului Sfânt și prin viață curată.
Iubiții noștri fii duhovnicești,
Biserica Ortodoxă Română, în calitate de „mamă spirituală a
poporului român” (Mihai Eminescu), a avut grijă tot timpul de fiii
săi, indiferent unde s-au aflat aceștia, în țară sau în afara granițelor.
Prin diferite programe de asistență social-filantropică au fost
construite cantine pentru oamenii cu venituri modeste, au fost ridicate case pentru bătrâni, unități medicale pentru bolnavi, cămine
pentru copii ș.a. Această activitate caritabilă a fost posibilă prin
contribuția fiecărui membru al Bisericii, care a donat cu dărnicie
din puținul său.
Una dintre poruncile Mântuitorului este să fim milostivi:
„Fiți milostivi, precum și Tatăl vostru este milostiv” (Luca 6, 36).
Milostenia este manifestarea virtuții bunătății. Creștinul ortodox
știe că, atunci când este milostiv, se aseamănă cu Dumnezeu, iar
„Dumnezeu iubește pe cel care dă cu voie bună” (2 Corinteni 9, 7). Să
nu uităm de semenul nostru care este în lipsuri, de cel flămând, de cel
gol, de cel însetat, de cel bolnav, de cel din închisoare, de cel străin și
pribeag, de cel în suferință, de cel întristat și înstrăinat, de cel care a
rămas pe drumuri, fără adăpost, înțelegând că în fiecare dintre acești
confrați ai noștri suferă tainic Însuși Hristos, Mântuitorul nostru (cf.
Matei 25, 35-36).
Pentru susținerea activităților misionar-pastorale și social-filantropice ale Bisericii Ortodoxe Române, a fost instituit Fondul
Central Misionar, în care sunt depuse donațiile de la fiecare parohie
sau mănăstire a Bisericii Ortodoxe Române. Fondul Central Misionar
este o expresie a solidarității ortodocșilor români, dar și o mărturie a
unității de neam.
De susținerea acestui Fond beneficiază, în fiecare an, comunități parohiale, biserici, mănăstiri și așezăminte sociale din țară
și din diaspora, care contribuie, astfel, prin activitățile misionare,
sociale, educaționale și caritative, la păstrarea identității noastre
românești.
Și în acest an ne adresăm, așadar, preoților și credincioșilor
Sfintei noastre Biserici, cu îndemnul de a participa la colecta pentru
Fondul Central Misionar și de a contribui fiecare după puterea și
inima lui, din dragoste față de Dumnezeu și față de semeni, având
conștiința că, ajutând Biserica neamului, ne ajutăm pe noi înșine ca
popor dreptcredincios.
Având nădejdea că îndemnul nostru va fi auzit și că veți
răspunde cu dărnicie creștină, vă mulțumim pentru generozitate și
ne rugăm lui Dumnezeu să vă binecuvânteze cu darurile Sale cele
bogate și să vă ajute în urcușul duhovnicesc spre Slăvitul Praznic al
Învierii Domnului nostru Iisus Hristos!
Harul Domnului nostru Iisus Hristos și dragostea lui
Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu
toți! (2 Corinteni 13, 13).
Președintele Sfântului Sinod
al Bisericii Ortodoxe Române
† D a n i e l
Arhiepiscopul Bucureștilor,
Mitropolitul Munteniei și Dobrogei,
Locțiitorul tronului Cezareei Capadociei și
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române
† Teofan,
Arhiepiscopul Iașilor și
Mitropolitul Moldovei și Bucovinei
† Laurenţiu,
Arhiepiscopul Sibiului și
Mitropolitul Ardealului
† Andrei,
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și
Clujului și Mitropolitul Clujului,
Maramureșului și Sălajului
† Irineu,
Arhiepiscopul Craiovei și
Mitropolitul Olteniei
† Ioan,
Arhiepiscopul Timișoarei și
Mitropolitul Banatului
† Petru,
Arhiepiscopul Chișinăului,
Mitropolitul Basarabiei și
Exarhul Plaiurilor
† Iosif,
Arhiepiscopul Ortodox Român
al Europei Occidentale și
Mitropolitul Ortodox Român
al Europei Occidentale și Meridionale
† Serafim,
Arhiepiscopul Ortodox Român
al Germaniei, Austriei și Luxemburgului
și Mitropolitul Ortodox Român
al Germaniei, Europei Centrale și de Nord
† Nicolae,
Arhiepiscopul Ortodox Român al
Statelor Unite ale Americii și Mitropolitul
Ortodox Român al celor două Americi
† Nifon,
Mitropolit onorific,
Arhiepiscopul Târgoviștei
și Exarh Patriarhal
† Teodosie,
Arhiepiscopul Tomisului
† Calinic,
Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților
† Irineu,
Arhiepiscopul Alba Iuliei
† Varsanufie,
Arhiepiscopul Râmnicului
† Ioachim,
Arhiepiscopul Romanului și Bacăului
† Calinic,
Arhiepiscopul Argeșului și Muscelului
† Ciprian,
Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei
† Casian,
Arhiepiscopul Dunării de Jos
† Timotei,
Arhiepiscopul Aradului
† Ignatie,
Episcopul Hușilor
† Lucian,
Episcopul Caransebeșului
† Sofronie,
Episcopul Ortodox Român al Oradiei
† Iustin,
Episcopul Ortodox Român
al Maramureșului și Sătmarului
† Nicodim,
Episcopul Severinului
și Strehaiei
† Antonie,
Episcopul de Bălți
† Veniamin,
Episcopul Basarabiei de Sud
† Vincenţiu,
Episcopul Sloboziei și Călărașilor
† Andrei,
Episcopul Covasnei și Harghitei
† Galaction,
Episcopul Alexandriei și Teleormanului
† Ambrozie,
Episcopul Giurgiului
† Sebastian,
Episcopul Slatinei și Romanaților
† Visarion,
Episcopul Tulcii
† Petroniu,
Episcopul Sălajului
† Nestor,
Episcopul Devei și Hunedoarei
† Ieronim,
Episcopul Daciei Felix
† Siluan,
Episcopul Ortodox Român al Ungariei
† Siluan,
Episcopul Ortodox Român
al Italiei
† Timotei,
Episcopul Ortodox Român
al Spaniei și Portugaliei
† Macarie,
Episcopul Ortodox Român
al Europei de Nord
† Mihail,
Episcopul Ortodox Român
al Australiei și Noii Zeelande
† Ioan Casian,
Episcopul Ortodox Român al Canadei
† Varlaam Ploieșteanul,
Episcop-vicar patriarhal
† Paisie Sinaitul,
Episcop-vicar
patriarhal
† Timotei Prahoveanul,
Episcop-vicar
al Arhiepiscopiei Bucureștilor
† Nichifor Botoșăneanul,
Episcop-vicar
al Arhiepiscopiei Iașilor
† Ilarion Făgărășanul,
Episcop-vicar
al Arhiepiscopiei Sibiului
† Benedict Bistriţeanul,
Episcop-vicar al Arhiepiscopiei
Vadului, Feleacului și Clujului
† Paisie Lugojeanul,
Episcop-vicar
al Arhiepiscopiei Timișoarei
† Marc Nemţeanul,
Episcop-vicar
al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române
a Europei Occidentale
† Nectarie de bretania,
Episcop-vicar
al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române
a Europei Occidentale
† Sofian Brașoveanul,
Episcop-vicar
al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române
a Germaniei, Austriei și Luxemburgului
† Damaschin Dorneanul,
Episcop-vicar
al Arhiepiscopiei Sucevei
și Rădăuților
† Emilian Crișanul,
Episcop-vicar
al Arhiepiscopiei Aradului
† Timotei Sătmăreanul,
Arhiereu-vicar
al Episcopiei Ortodoxe Române
a Maramureșului și Sătmarului
† Gherontie Hunedoreanul,
Arhiereu-vicar
al Episcopiei Devei și Hunedoarei
† Atanasie de Bogdania,
Arhiereu-vicar
al Episcopiei Ortodoxe Române a Italiei
† Teofil de Iberia,
Arhiereu-vicar
al Episcopiei Ortodoxe Române
a Spaniei și Portugaliei
Vezi statistici
Promovează o postare
Îmi place
Comentează
Distribuie
