† ANTONIE,
Episcopul de Bălţi
Naşterea Domnului –
smerenia lui Dumnezeu
arătată omenirii
Scrisoare Pastorală la Naşterea Domnului
Bălţi, Anul mântuirii 2024
† ANTONIE,
Din mila lui Dumnezeu,
Episcopul de Bălţi
Iubitului nostru cler, cinului monahal şi
drept-credincioşilor creştini, har, milă şi pace
de la Dumnezeu Tatăl, iar de la noi,
părintească binecuvântare.
„Cu adevărat, mare este taina dreptei credinţe: Dumnezeu S-a arătat în trup,
S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri,
S-a propovăduit între neamuri”
(I Timotei III, 16)
Cinstiţi slujitori ai Sfintelor Altare,
Dreptmăritori creştini,
Este sărbătoarea Naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Cu emoţie sfântă prăznuim pe Cel care a venit să ne salveze şi să ne dăruiască fericirea veşnică. Cu toţi cântăm: „Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte şi pământul peşteră Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc şi magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci” (Condacul Naşterii Domnului). Ceea ce a profeţit prorocul Isaia că: „Iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuiel” (Isaia VII, 14) s-a împlinit. Şi tot prorocul Isaia ne spune: „Prunc S-a născut nouă, un Fiu S-a dat nouă, a Cărui stăpânire este pe umărul Lui şi se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacului ce va să fie” (Isaia IX, 5).
Şi colindele ne anunţă vestea minunată din Betleem că: „Astăzi s-a născut/ Cel făr’ de-nceput/ Cum au zis prorocii” şi „Astăzi S-a născut Hristos, Mesia chip luminos. Lăudaţi şi cântaţi şi vă bucuraţi”. Şi tot colindele ne dau răspuns de ce S-a Născut Pruncul Iisus: „să crească, să ne mântuiască”.
„Dumnezeu Cel mai înainte de veci”, „Cel făr’ de-nceput”, „Părinte al veacului ce va să fie” se face om, intră în istorie, pentru a-l salva pe om şi a-i dărui viaţa veşnică. Dumnezeu face acest pas din iubire pentru om: „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul –Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască prin El lumea” (Ioan III, 16-17).
Adevărul despre Fiul lui Dumnezeu, „Cel de o fiinţă cu Tatăl”, „Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat”, „prin Carele toate s-au făcut”, care intră în istorie pentru mântuirea noastră îl mărturisim şi în Simbolul de credinţă sau Crezul: „Carele pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri şi S-a întrupat de la Duhul Sfânt şi din Maria Fecioara, Şi S-a făcut om”.
De ce S-a întrupat Fiul lui Dumnezeu sau Dumnezeu Cuvântul? Teologii afirmă că Dumnezeu S-a întrupat pentru ca moartea să fie biruită şi omul să fie îndreptat spre îndumnezeire – scopul vieţii pe pământ a omului. După ce Fiul lui Dumnezeu a îndumnezeit firea omenească, omului îi este deschis drumul spre îndumnezeire, cale pe care o poate parcurge doar cu ajutorul lui Hristos.
Fraţi creştini,
Întruparea lui Dumnezeu arată dragostea, bunătatea şi smerenia lui Dumnezeu. Dorind să evidenţieze smerenia lui Dumnezeu, Sfântul Apostol Pavel, în Epistola către Filipeni, menţionează: „Care, Dumnezeu fiind în chip, n-a socotit o ştirbire a fi El întocmai cu Dumnezeu,/ Ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-Se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-Se ca un om,/ S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-Se până la moarte, şi încă moarte pe cruce,/ Pentru aceea, şi Dumnezeu L-a preaînălţat şi I-a dăruit Lui nume, care este mai presus de orice nume” (Filip. 2, 6-9).
Întruparea lui Dumnezeu în termeni teologici se numeşte deşertare sau chenoză. La această iubire şi smerenie a lui Dumnezeu omul este chemat să răspundă prin iubire, credinţă şi faptele sale cele bune.
Vorbind de întruparea lui Dumnezeu trebuie să înţelegem că Dumnezeirea Fiului prin întrupare nu se diminuează, ea rămâne aceiaşi, egală cu a Tatălui, dar ascunsă (pe care o vom vedea la Schimbarea la Faţă) pentru ochiul obişnuit al omului.
Pentru a-l salva pe om, a-l ridica din păcat şi din moarte şi a-i deschide drumul spre viaţa veşnică, Dumnezeu Se deşartă pe Sine, Ia chip de rob, Se face asemenea oamenilor, Se smereşte pe Sine, Se face ascultător până la moarte şi îndură moarte pe cruce. Întruparea lui Dumnezeu este semnul smereniei şi al iubirii neţărmurite a lui Dumnezeu pentru om. Iubirea înseamnă dăruire şi jertfă, dar jertfa adevărată şi dăruirea sinceră se realizează în stare de smerenie, de golire de sine.
Doar starea de smerenie ne înalţă (Filip. 2, 9), ne apropie de Dumnezeu. Mântuitorul spune că: „Oricine se înalţă pe sine se va smeri, iar cel ce se smereşte pe sine se va înălţa” (Mt.18,14). Toţi Părinţii Bisericii ne învaţă că virtutea smereniei este temelia creşterii duhovniceşti. Sfântul Siluan Atonitul susţine că virtutea smereniei ne ajută să-l cunoaştem pe Dumnezeu. De ce? Pentru că smerenia face ca în sufletul omului să se sălăşluiască harul Duhului Sfânt. Domnul le dă har celor smeriţi (Pilde 3, 34). Fără harul Duhului Sfânt, care luminează mintea omului, nu avem cum să înţelegem lucrarea lui Dumnezeu în lume, să avem acces la tainele Lui. Duhul Sfânt nu se sălăşluieşte într-un suflet mândru, vanitos, plin de sine. Nu are loc. Sinele ocupă tot sufletul. Într-un suflet trufaş nu rămâne loc pentru Dumnezeu. Omul orgolios este fără Dumnezeu, pentru că mândria alungă pe Dumnezeu din sufletul lui. Toată suferinţa omului, dar şi a omenirii este din cauza mândriei. Fără acest păcat omenirea ar arăta altfel. Dacă oamenii ar birui păcatul mândriei, ar trăi în dragoste, bună înţelegere şi frăţietate. Mândria urâţeşte pe om şi-l izolează de semeni şi de Dumnezeu. Omul mândru nu este iubit de Dumnezeu. „Dumnezeu celor mândri le stă împotrivă, iar celor smeriţi le dă har” (I Petru 5, 5). Păcatul mândriei este primul dintre păcatele capitale şi este păcatul care alimentează celelalte păcate. Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „Pe când mândria este moartea virtuţilor şi viaţa păcatelor, smerenia este moartea păcatelor şi viaţa virtuţilor”.
Remediu împotriva mândriei este smerenia. Smerenia aduce pace, lumină şi bucurie în suflet. Smerenia aduce sănătate sufletului şi trupului. Smerenia odihneşte sufletul şi alungă stările de zbucium, nelinişte şi frământare. La smerenie ne îndeamnă şi Mântuitorul: „Învăţaţi de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre” (Mt. 11, 29). În Psalmul 50 vedem că jertfă bineplăcută lui Dumnezeu este duhul umilit, inima înfrântă şi smerită (Ps. 50,18).
Întruparea lui Dumnezeu ne arată că doar cultivând virtutea smereniei, Mântuitorul poate lucra mântuirea sufletului nostru.
Preacuvioşi şi preacucernici părinţi,
Iubiţi credincioşi,
Către sărbătoarea Naşterii Domnului suntem îndemnaţi să venim fiecare cu darul lui. Răspundem în acest fel la darul Cel mare al lui Dumnezeu – Fiul Său, făcut om din iubire pentru oameni, pentru a mântui omenirea. Postul, rugăciunea, spovedania, Sfânta Împărtăşanie şi faptele bune sunt darurile noastre pentru Pruncul Iisus.
Cu darul său către acest praznic este îndemnată să vină şi fiecare instituţie. Episcopia de Bălţi a venit şi ea cu darurile sale. Anul 2024 a fost declarat, în Patriarhia Română, „Anul omagial al pastoraţiei şi îngrijirii bolnavilor şi Anul comemorativ al tuturor Sfinţilor tămăduitori fără de arginţi”. Astfel, prin cele trei conferinţe organizate de Episcopia de Bălţi am avut ocazia, clerici şi credincioşi, să înţelegem mai bine locul Sfinţilor Doctori fără de arginti în viaţa noastră şi ajutorul rugăciunii Bisericii şi lucrarea harului Duhului Sfânt în procesul de vindecare a sufletului şi a trupului.
Daruri pentru Pruncul Iisus sunt şi vizitele la Centrul de plasament temporar pentru persoane cu dizabilităţi (adulte) din municipiul Bălţi, şi donaţiile oferite oamenilor în vârstă şi familiilor nevoiaşe sau cu mulţi copii. Cele 41 de burse oferite elevilor şi studenţilor, care întâmpină în familie greutăţi de ordin material, reprezintă tot daruri aduse Pruncului Iisus.
Daruri pentru Pruncul Iisus constituie şi sfinţirea bisericii „Pogorârea Duhului Sfânt” şi „Sfântul Iosif cel Milostiv, Mitropolitul Moldovei” din satul Răzălăi, raionul Sângerei, în ziua de 12 septembrie 2024, şi sfinţirea pietrei de temelie a bisericii cu hramul „Sfântul Antonie cel Mare şi Binecredinciosul Voievod Ştefan cel Mare şi Sfânt” din municipiul Bălţi, în ziua de 15 noiembrie 2024.
Toată activitatea noastră pastoral-misionară, social-filantropică şi cultural-educaţională constituie un dar pentru Naşterea Domnului.
Mulţumesc şi pe această cale, clericilor şi credincioşilor, pentru implicare jertfelnică în activităţile Episcopiei de Bălţi. Fiecare are contribuţia sa la misiunea binecuvântată a Bisericii canonice din acest spaţiu.
Aduc mulţumiri şi doamnelor din Societatea Femeilor Ortodoxe din cadrul Episcopiei de Bălţi pentru diversitatea de activităţi desfăşurate în acest an, acţiuni care vin să promoveze virtuţile creştine în familie, şcoală şi viaţa publică.
Anul 2025 este declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept „Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române” şi „Anul comemorativ al duhovnicilor şi mărturisitorilor ortodocşi români din secolul al XX-lea”. Îndemn pe toţi preoţii şi credincioşii să ia parte la activităţile organizate de Episcopie, cu această ocazie, pentru a descoperi care a fost lucrarea şi jertfa înaintaşilor noştri şi a înţelege mai bine de ce trebuie să luptăm pentru promovarea adevărului ecleziastic în acest spaţiu.
Iubiţi credincioşi,
Sărbătoarea Naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi în acest an este umbrită de războiul dintre ortodocşi din ţara vecină. De aproape trei ani sunt distruse case, sunt şterse de pe faţa pământului localităţi şi sunt omorâţi mii de oameni, între ei fiind copii, femei şi bătrâni. Condamnăm cu hotărâre acest act inuman şi barbar. Greu de acceptat că aşa ceva se întâmplă în timpurile noastre, însă războiul din Ucraina este o realitate.
În calitatea noastră de creştini ortodocşi paşnici, să nu rămânem indiferenţi faţă de tragedia şi suferinţele prin care trec fraţii noştri din ţara vecină şi să înmulţim rugăciunea către Bunul nostru Dumnezeu, Izvorul vieţii şi al păcii în cer şi pe pământ, Să stingă neînţelegerea şi învrăjbirea dintre oameni şi să aşeze pacea în ţara vecină şi în toată lumea.
Fraţi creştini,
Naşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos este sărbătoarea care ne înnoieşte nădejdea, ne întăreşte credinţa şi ne sporească dragostea. Este praznicul din care învăţăm să fim mai buni, mai darnici şi cu mai multă compasiune faţă de semenii noştri. Să facem în aşa fel ca bucuria sărbătorii să ajungă şi în casele încercare de sărăcie, de lipsuri şi de frig. Să nu uităm nici de bolnavii din spitale, de bătrânii singuratici sau din aziluri şi de copiii din orfelinate. Să nu uităm că Hristos suferă acolo unde este sărăcie, boală, nedreptate şi singurătate.
Cu prilejul Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, Anului Nou şi Botezul Domnului, Vă dorim tuturor, Iubiţi slujitori ai altarelor şi fraţi creştini şi creştine, sănătate sufletească şi trupească, pace, linişte şi bucurii duhovniceşti, iar Lumina de la Betleem să Vă călăuzească calea spre Împărăţia lui Dumnezeu.
Sărbători Fericite, Luminate şi Binecuvântate!
La mulţi şi fericiţi ani!
Al vostru de tot binele voitor
şi către Domnul rugător,
† Antonie
Episcopul de Bălţi
