Slujitorii mancurtizați ai Patriarhiei Moscovei recurg, din nou, la fals grosolan și minciună sfruntată în scopul viclean de a-i manipula pe credincioși
COMUNICAT DE PRESĂ
În ziua de 13 august 2025, Mitropolia Basarabiei și Biserica Ortodoxă Română au fost din nou ținta unor atacuri publice de natură propagandistică, provenite din partea unui oarecare preot Sergiu Ivanov, cleric cu probleme canonice grave al structurii religioase necanonice a Patriarhiei Ruse din R. Moldova. Numitul cleric a avut o incursiune în parohia din Grinăuți, intervenind în viața comunității locale printr-un discurs menit să inducă confuzie, suspiciune și dezbinare, în contextul deciziei legitime a enoriașilor, care, în mod liber și conform legislației și canoanelor Bisericii, au decis să revină în sânul Bisericii Ortodoxe Române mame, prin Mitropolia Basarabiei.
Reamintim că părintele Constantin Turtureanu, păstorul canonic al acestei comunități, și-a asumat cu demnitate creștină și jertfelnicie misiunea de a răspunde chemării firești și canonice a fiilor săi duhovnicești. În urma hotărârii acestora de a se desprinde de structura ecleziastică subordonată Moscovei și de a se alătura Mitropoliei Basarabiei, părintele Constantin și familia sa au devenit ținta unor presiuni, intimidări și campanii nesăbuite de denigrare. Aceste acțiuni sunt alimentate de rețele mediatice, canale de Telegram, publicații tipărite și grupuri de influență cu finanțare obscură, menite să submineze unitatea și identitatea noastră spirituală și națională.
Discursul numitului Ivanov conține manipulări evidente, inclusiv comparații abuzive între separatismul transnistrean – generat prin agresiune militară de către Federația Rusă – și procesul de revenire a unor parohii în cadrul Mitropoliei Basarabiei. Această paralelă este nu doar nefondată, ci imens ofensatoare pentru comunitățile care doresc să se delimiteze de influența unui stat agresor și să se reașeze în matca firească a unității de credință, de identitate și de neam, în tradiția noastră ortodoxă românească. Această omisiune nu este întâmplătoare, întrucât Ivanov a evitat să menționeze că ierarhii structurilor bisericești subordonate Moscovei întrețin relații cordiale cu liderii regimului separatist de la Tiraspol.
În mod similar, atunci când a vorbit despre sprijinul material pe care clericii Mitropoliei Basarabiei îl primesc din partea Statului Român, numitul Ivanov a încercat să inducă ideea că acesta ar fi un act reprobabil, omisiunea fiind faptul că acest sprijin este perfect legal, transparent și conform normelor dreptului internațional și bunelor relații dintre R. Moldova și România, spre deosebire de finanțările neclare care alimentează propaganda clericilor proruși, finanțări ce provin adesea din cercuri corupte și obscure, inclusiv din regiunea transnistreană ocupată militar de Federația Rusă. Totodată, preoții Mitropoliei Basarabiei nu sunt instruiți de servicii secrete străine (recte rusești) pentru a transforma amvonul într-o tribună a urii sau a propagandei politice, ci propovăduiesc pacea, dragostea, răbdarea și iertarea.
Afirmația numitului Ivanov cum că Mitropolia Basarabiei ar fi „nerecunoscută de nimeni” este, în mod evident, falsă și mincinoasă, trădând fie ignoranță crasă, fie rea-voință vicleană. Mitropolia Basarabiei este parte integrantă a Patriarhiei Române și se află în comuniune deplină cu toate Bisericile Ortodoxe surori. Dovadă stau numeroasele vizite și evenimente liturgice, pastorale și culturale desfășurate în prezența Patriarhului Ecumenic, Patriarhului Ierusalimului, Patriarhului Georgiei, Patriarhului Serbiei și cu întâistătătorii și ierarhii celorlalte Biserici Ortodoxe autocefale. De precizat că mitropolitul Basarabiei, precum și ceilalți ierarhi ai Mitropoliei Basarabiei, a conslujit în repetate rânduri cu reprezentanți ai tuturor Bisericilor Ortodoxe locale, inclusiv ai Bisericii Ortodoxe Ruse.
Mai mult, chiar episcopul eparhiot de obediență rusă al clericilor care merg pentru a-și scoate mita politică de pe cardurile rusești „Mir” a conslujit la Ierusalim cu un ierarh al Mitropoliei Basarabiei, ceea ce face și mai ridicolă încercarea lor de a contesta recunoașterea și comuniunea canonică a acesteia. De asemenea, se știe cu certitudine că la sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului, Mitropolitul Basarabiei, dimpreună cu ierarhii Sinodului Mitropolitan, va sluji din nou alături de Patriarhul Ecumenic, întărind încă o dată legătura frățească și unitatea deplină a Mitropoliei Basarabiei cu întreaga Ortodoxie.
Numitul Sergiu Ivanov, care astăzi împroașcă Mitropolia Basarabiei cu noroi, aidoma vulpii care, neputând ajunge la struguri, spune că sunt acri, este același om care, cu foarte puțin timp în urmă, și-a manifestat dorința expresă de a adera la Mitropolia Basarabiei. Dorința sa nu s-a materializat însă dintr-un motiv simplu și bine întemeiat: statutul său conjugal. Fiind numitul Ivanov divorțat, precum și având anumite antecedente și probleme cu legea, a fost imposibilă primirea sa în rândul slujitorilor canonici ai Mitropoliei Basarabiei.
Este, așadar, cel puțin paradoxal ca tocmai cel respins pe temeiul unor criterii canonice și morale clare să se erijeze astăzi în judecător al unei instituții pe care ar fi dorit să o slujească. Mai mult, preotul care obișnuiește să stea cu cartea Pidalionului în față, ar trebui să-și amintească și să ia aminte la canonul Sfântului Vasile cel Mare, care afirmă limpede: „Mărturisirea celui cu viață necinstită nu este vrednică de crezare împotriva episcopului sau preotului”. În lumina acestui canon, cuvintele și acuzațiile sale își pierd greutatea morală și credibilitatea, fiind roade ale unei răbufniri personale și nu ale unei mărturisiri curate și dezinteresate.
Întrebarea retorică lansată de numitul Ivanov – „Ce a făcut Mitropolia Basarabiei din 1992 până acum?” – își găsește răspunsul în realități incontestabile: refacerea unității de credință în Basarabia după decenii de ocupație, zidirea și renovarea a zeci de biserici, întemeierea de așezăminte sociale și caritabile, sprijinirea familiilor vulnerabile, a tinerilor și a bătrânilor, catehizarea copiilor, formarea de slujitori ai Bisericii la cele mai bune școli teologice, ajutorarea celor refugiați din calea războiului provocat de același stat agresor pe care clericii promoscoviți îl slujesc cu supunere.
Inclusiv preoților și fiilor duhovnicești ai mitropoliei proruse a Chișinăului li s-a oferit posibilitatea de a fi trimiși la studii în România, cu binecuvântarea și sprijinul Mitropoliei Basarabiei, beneficiind atât de locuri bugetare, cât și de sprijin financiar concret. Deopotrivă, ne întrebăm legitim ce folos real a adus societății basarabene în ultimele decenii mitropolia prorusă a Chișinăului numită și „Armata a XIV-a rusă”, în afară de implicarea constantă în campanii politice la fiecare scrutin electoral, susținând deschis candidați și formațiuni aliniate intereselor Kremlinului, trădând interesele poporului băștinaș.
Mai mult decât atât, datoria noastră morală și spirituală a fost și rămâne de a cerceta și de a reînvia memoria martirilor basarabeni pe care regimul sovietic ateu i-a vrut uitați. Toate acestea au fost realizate fără campanii agresive, fără ingerințe în comunitățile altora, fără politizarea amvonului, ci prin lucrarea discretă, dar puternică, a dragostei și a slujirii creștine. Cei care astăzi propovăduiesc în bisericile subordonate Patriarhiei Ruse sunt aceiași mancurți care calcă, fără rușine, pe mormintele strămoșilor noștri deportați în lagărele înghețate din Siberia de cei cărora le slujesc cu supunere slugarnică, uitând că aceste jertfe sunt temelia credinței și a demnității noastre naționale.
De peste trei decenii, Mitropolia Basarabiei nu a provocat tulburare în nicio comunitate, nu a desfășurat campanii de prozelitism agresiv și nu a recurs la propagandă politico-religioasă. A primit cu brațele deschise pe toți cei care, din convingere și conștiință curată, au ales să revină la Biserica Mamă, răspunzând întotdeauna cu dragoste și în deplin respect față de libertatea fiecărei comunități. Tocmai de aceea, considerăm de datoria noastră morală și pastorală să apărăm demnitatea și siguranța slujitorilor și credincioșilor noștri, condamnând ferm discursurile pline de ură, minciună și manipulare, precum și atitudinea ostilă manifestată de ierarhi, preoți și actori politici mancurtizați, puși de bună-voie în slujba intereselor străine.
Așadar, regretăm enorm că în locul dialogului frățesc și al respectului reciproc, se preferă retorica minciunii, a urii și a manipulării. Condamnăm ferm astfel de derapaje și ne reafirmăm angajamentul de a apăra adevărul istoric, canonic și moral, precum și demnitatea slujitorilor și credincioșilor noștri. Frica de un dialog onest și neputința lor teologică s-au vădit prin faptul că, aidoma unor lupi răpitori, au mers la Grinăuți doar pentru a susține un monolog al surzilor, evitând cu grijă orice dezbatere publică de teamă să nu le fie demontate minciunile în fața credincioșilor.
Din acest motiv, adresăm un îndemn părintesc credincioșilor din Grinăuți să rămână alături de părintele lor spiritual, preotul canonic Constantin Turtureanu, să dea dovadă de răbdare și maturitate duhovnicească, să rabde creștinește orice insultă și minciună venită din partea celor care nu iubesc adevărul, dar să nu renunțe la datoria sfântă de a apăra credința strămoșească și adevărul istoric. Să nu se lase provocați de atacurile venite din afara comunității lor, să rabde creștinește cu demnitate și să încredințeze Bunului Dumnezeu izbăvirea din aceste încercări.
Crucea pe care o poartă astăzi preotul canonic Constantin Turtureanu și creștinii binecuvântați din Grinăuți este aceeași cruce pe care au purtat-o înaintașii noștri mărturisitori ai credinței, ai dragostei și ai libertății în Hristos. Îi încurajăm pe toți să se roage Sfinților Mărturisitori Basarabeni, care au suferit aceleași prigoane și au rămas statornici până la capăt, primind cu smerenie crucea grea a mărturisirii și a dragostei pentru Biserică, neam și Dumnezeu.
Biroul de presă al Episcopiei de Bălţi
