Naşterea Domnului – îmbogățirea omului în Dumnezeu
Scrisoare Pastorală la Naşterea Domnului a PS Antonie, Episcopul de Bălți
† ANTONIE,
Din mila lui Dumnezeu,
Episcopul de Bălţi
Iubitului nostru cler, cinului monahal şi drept-credincioşilor creştini, har, milă şi pace de la Dumnezeu Tatăl, iar de la noi, părintească binecuvântare.
„Şi intrând în casă, magii au văzut pe Prunc împreună cu Maria, Mama Sa, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; apoi, deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă.”
(Matei 2, 11)
Cinstiţi slujitori ai Sfintelor Altare,
Dreptmăritori creştini,
Lumina Sărbătorii Naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos inundă sufletele noastre. Este sărbătoare şi zi de bucurie, bucuria magilor care „s-au bucurat cu bucurie foarte mare” (Matei 2, 10) când au ajuns, călăuziţi de stea, la casa „unde era Pruncul” (Matei 2, 9).
Sfânta Scriptură ne spune clar Cine este Pruncul Iisus, unde şi când S-a născut şi Cine a rânduit ca această minune să se împlinească. În Evanghelia de astăzi ni se spune că Pruncul Iisus „S-a născut în Betleemul Iudeei, în zilele regelui Irod” (Matei 2, 1). Astfel, s-a împlinit prorocia prorocului Miheia: „Şi tu, Betleeme Efrata, deşi eşti mic între miile lui Iuda, din tine va ieşi Stăpânitor peste Israel, iar obârşia Lui este dintru început, din zilele veşniciei” (Miheia 5, 1). Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan ne mărturiseşte că „Şi Cuvântul S-a făcut trup şi S-a sălăşluit între noi şi am văzut slava Lui, slavă ca a Unuia-Născut din Tatăl, plin de har şi de adevăr” (Ioan 1, 14). Tot la Sfântul Evanghelist Ioan aflăm că: „Acesta era întru început la Dumnezeu” (Ioan 1, 14), că „toate prin El s-au făcut; şi fără El nimic nu s-a făcut din ce s-a făcut (Ioan 1, 3), că „întru El era viaţă şi viaţa era lumina oamenilor” (Ioan 1, 4), „El era Lumina cea adevărată care luminează pe tot omul, care vine în lume. În lume era şi lumea prin El s-a făcut, dar lumea nu L-a cunoscut. Întru ale Sale a venit, dar ai Săi nu L-au primit. Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu” (Ioan 1, 9-12).
Fiul lui Dumnezeu intră în istorie, acceptă să ia trup omenesc pentru a-l salva pe om de păcat, de moarte şi de iad, şi pentru a-l face fiu al lui Dumnezeu după har. Aşa a rânduit Dumnezeu din dragostea Sa nemărginită pentru om – a acceptat jertfa pentru ca să-l salveze pe om. Acest adevăr îl aflăm tot de la Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan: „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul–Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască prin El lumea” (Ioan 3, 16-17).
Câştigul omului prin Întruparea Mântuitorului este enorm, el poate deveni „fiu al lui Dumnezeu” (Ioan 1,12) după har, el se poate face părtaş la fericirea veşnică în împărăţia lui Dumnezeu, dacă crede că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.
Textul din Apostolul sărbătorii Naşterii Domnului ne învaţă că „la plinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut din femeie, născut sub Lege, ca pe cei de sub Lege să-i răscumpere, ca să dobândim înfierea” (Gal. 4, 4-5). Prin „plinirea vremii” înţelegem că Dumnezeu a rânduit un timp de pregătire a omenirii înainte de a trimite pe Fiul Său în lume ca să o răscumpere şi să o elibereze, pentru ca fiecare om să poată dobândi înfierea. Atât poporul ales, cât şi neamurile, care căzuse în idolatrie, aveau nevoie de acest timp de pregătire. „Plinirea vremii” înseamnă că omenirea trebuia să ajungă la o anumită stare, să îndeplinească anumite condiţii, pentru a-L primi pe Mântuitorul cel promis. Generaţiile omenirii, de la căderea prin neascultare şi nepostire a protopărinţilor Adam şi Eva, aveau nevoie de timp pentru a înţelege că omul nu se poate mântui singur, ci are nevoie de ajutor pentru a fi răscumpărat din păcat şi din moarte. Şi când omenirea a fost pregătită, Dumnezeu pe „Fiul Său Cel Unul–Născut L-a dat, ca ...să se mântuiască prin El lumea” (Ioan 3, 16-17). Dumnezeu S-a întrupat pentru a îndumnezei firea omenească şi, astfel, biruind moartea, omul să poată moşteni Împărăţia lui Dumnezeu. Dumnezeu se face om pentru ca omul să nu fie singur în drumul său către fericirea veşnică, drum pe care îl poate parcurge doar cu Hristos.
Fraţi creştini,
Din Evanghelia Sărbătorii Naşterii Domnului aflăm că magii i-au adus Pruncului Sfânt daruri: „Şi intrând în casă, magii au văzut pe Prunc împreună cu Maria, Mama Sa, şi căzând la pământ, s-au închinat Lui; apoi, deschizând vistieriile lor, I-au adus Lui daruri: aur, tămâie şi smirnă” (Matei 2, 11). Magii au fost primii care au înţeles că Pruncul Sfânt este Darul lui Dumnezeu pentru omenire şi că omenirea, la rândul ei, este chemată să răspundă cu daruri la Darul cel mare al lui Dumnezeu. De la magi au învăţat oamenii ca de sărbătoarea Naşterii Domnului să ofere daruri. Crăciunul este numit şi sărbătoarea darurilor, când primim şi oferim daruri. Oferind daruri, îl imităm pe Dumnezeu, care ne-a oferit Darul cel mare, pe Fiul Său, dar este şi un răspuns la Darul Său. Darul, oferit cu dragoste semenului nostru, ne aseamănă şi ne apropie de Dumnezeu. Când dăruim, sufletul nostru se umple de bucurie şi lumină, pentru că-i facem fericiţi pe cei de lângă noi. Dumnezeu se face om ca să ne arate ce avem de făcut noi în raport cu semenii noştri – să fim buni şi darnici. Dumnezeu vrea să ne vadă fericiţi, cu sufletele pline de lumină şi bucurie, nu în ceartă şi duşmănie.
În cântările Vecerniei Crăciunului ne întrebăm: „Ce vom aduce Ţie Hristoase? Că Te-ai născut pe pământ ca om, pentru noi. Fiecare din făpturile cele zidite de Tine mulţumire aduce Ţie: îngerii cântarea, cerurile steaua, magii darurile, pământul peştera, iar noi pe Maica Fecioară. Dumnezeule, Cel ce eşti mai înainte de veci, miluieşte-ne pe noi”! Deci, toţi şi toate: îngerii, cerurile, magii, pământul, omenirea, răspund la darul lui Dumnezeu şi-I oferă daruri. Şi noi suntem îndemnaţi să oferim daruri. Dumnezeu ne învaţă să fim darnici, pentru ca darurile Lui să ajungă la oameni. Ceea ce oferim semenilor sunt darurile lui Dumnezeu, Care a folosit inima şi mâinile noastre pentru a-i bucura pe cei de lângă noi. Dacă darul nu ajunge la semenul nostru nu înseamnă că Dumnezeu nu este darnic, ci din cauza că noi suntem zgârciţi. Inima noastră împietrită a constituit stavilă în lucrarea lui Dumnezeu, Dăruitorul. Inima noastră rece şi săracă nu a răspuns aproapelui nostru care trece prin lipsuri şi, astfel, am blocat lucrarea iubirii lui Dumnezeu în lume. Din cauza indiferenţei şi insensibilităţii noastre ratăm binecuvântata ocazie de a fi împreună-lucrători cu Dumnezeu. Cunoscuta expresie „Dar din dar se face rai” ne arată cât de important este darul în viaţa noastră. Darul care vine de la Dumnezeu, pentru că tot ce avem noi în viaţă constituie darul lui Dumnezeu, suntem îndemnaţi să-l oferim aproapelui, pentru a câştiga raiul. Când oferim darul semenului, simţim raiul în sufletele noastre.
Naşterea Domnului ne învaţă să fim generoşi şi să trăim în armonie cu semenii noştri, arătându-le afecţiune şi preţuire. Naşterea Domnului ne vindecă de zgârcenie, care este o sărăcie a sufletului, ne vindecă de egoism, de indiferenţă, de răutate şi de nepăsare. Dumnezeu vrea să fim bogaţi sufleteşte şi să folosim timpul vieţii pentru a ne îmbogăţi în El, aşa cum ne îndeamnă şi Mântuitorul în Pilda bogatului care i-a rodit ţarina (Lc. 12, 16-21), „să ne îmbogăţim în Dumnezeu” (Lc. 12, 21). Şi când ne îmbogăţim în Dumnezeu? Când suntem buni, când suntem darnici şi generoşi cu semenii, când ne rugăm, când suntem prezenţi la sfintele slujbe, când respectăm posturile rânduite de Biserică, când ne spovedim şi ne împărtăşim cu Sfintele Taine. Ne îmbogăţim în Dumnezeu când nu ne împotrivim ca darurile Lui să ajungă la semenul nostru. Naşterea Domnului îl ajută pe om să crească duhovniceşte şi să se îmbogăţească în Dumnezeu.
Preacuvioşi şi preacucernici părinţi,
Iubiţi credincioşi,
Anul 2025 a fost declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept „Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române” şi „Anul comemorativ al duhovnicilor şi mărturisitorilor ortodocşi români din secolul al XX-lea”. În anul care se încheie am marcat şi Centenarul Mitropoliei Basarabiei. În cadrul activităţilor organizate de Episcopia de Bălţi am încercat să înţelegem care a fost lucrarea înaintaşilor noştri, ce avem noi de făcut ca minciuna, falsul şi nedreptatea să-şi diminueze influenţa şi care este contribuţia noastră la promovarea credinţei ortodoxe şi a adevărului ecleziastic în acest spaţiu.
Printre cei 16 cuvioşi preoţi şi mărturisitori din secolul XX canonizaţi de Biserica Ortodoxă Română se numără şi doi sfinţi care s-au născut în Basarabia: preotul Alexandru Baltaga din Călăraşi, canonizat cu titulatura Sfântul Preot Mucenic Alexandru din Basarabia (cu cinstire în ziua de 8 august), şi cuviosul Sofian Boghiu din Cuconeştii Vechi, rn. Edineţ, canonizat cu titulatura Cuviosul Sofian de la Antim (cu cinstire în ziua de 16 septembrie).
Anul 2026 este declarat „Anul omagial al pastoraţiei familiei creştine” şi „Anul comemorativ al sfintelor femei din calendar (mironosiţe, muceniţe, cuvioase, soţii şi mame)”.
Vom medita împreună la învăţătura de credinţă cu privire la familie, potrivit Sfintei Scripturi şi Tradiţiei Bisericii, la provocările contemporane la adresa familiei creştine, la rolul şi importanţa familiei creştine în societatea de astăzi, la rolul mamei şi al femeii creştine în societatea modernă şi la chipuri de femei creştine care au înţeles, propovăduit şi apărat Cuvântul lui Dumnezeu şi valorile creştine.
Folosesc această ocazie pentru a mulţumi clericilor şi credincioşilor din Episcopia de Bălţi, părinţilor consilieri şi părinţilor protopopi, membrilor Adunării Eparhiale şi membrilor consiliilor parohiale pentru implicare jertfelnică în activităţile Episcopiei de Bălţi. Lucrarea noastră este una a luminii, a adevărului şi a dreptăţii. Contribuţia fiecărui membru al Episcopiei de Bălţi contează în marea şi binecuvântata lucrare a Bisericii Ortodoxe canonice din stânga Prutului.
Aduc mulţumiri, pe această cale, şi doamnelor din Societatea Femeilor Ortodoxe din cadrul Episcopiei de Bălţi pentru activitatea bogată din acest an, acţiuni prin care, cu multă dăruire, au promovat credinţa ortodoxă, valorile naţionale şi adevărul ecleziastic din acest spaţiu.
Iubiţi credincioşi,
Al patrulea an Sărbătoarea Naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos este umbrită, în spaţiul nostru, de războiul din Ucraina. Ortodocşii se omoară între ei. Ne întrebăm, justificat, în ce cred cei care au dezlănţuit acest măcel? Au ei vreun Dumnezeu? Au auzit ei de porunca „Să nu ucizi”? Se întâmplă ceva apocaliptic: localităţi şterse de pe faţa pământului, mii de oameni omorâţi, mulţi dintre ei fiind copii, femei şi bătrâni. Suntem martori la cea mai mare barbarie din zilele noastre. O crimă săvârşită fără nicio justificare, unde viaţa omului pare să nu aibă nicio valoare. Şi toate acestea se întâmplă în secolul XXI.
Nouă, în calitate de creştini ortodocşi iubitori de pace, nu ne rămâne decât să înmulţim rugăciunea pentru ca Bunul Dumnezeu să lumineze minţile celor de care depinde încetarea acestor suferinţe. Să ne rugăm ca Bunul Dumnezeu „să stingă neînţelegerea şi învrăjbirea dintre oameni şi să reverse în inimile tuturor smerenia, pacea şi bunătatea”. Să nu uităm că făcătorii de pace sunt binecuvântaţi de Dumnezeu, după cum spune una dintre Fericiri: „Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema”. Să ne rugăm pentru pace între oameni, între popoarele din lumea întreagă şi pentru pace în ţara vecină, Ucraina.
Fraţi creştini,
Naşterea Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos este sărbătoarea care ne aminteşte şi ne îndeamnă să fim mai buni, mai darnici, şi să nu fim nepăsători la greutăţile prin care trec semenii noştri. Sunt multe case unde sărăcia, lipsurile şi frigul vor afecta bucuria Crăciunului. Să nu fim indiferenţi faţă de aceste familii. Să arătăm dragoste şi bunătate faţă de semeni prin faptele noastre de milostenie. Să-i ajutăm după puterea noastră. Să nu-L lăsăm pe Pruncul Iisus în sărăcie, lipsuri şi frig. Ajutorul acordat semenilor noştri este ajutorul acordat Pruncului Iisus. Darul oferit celor apropiaţi merge la El, la Pruncul Iisus. Să ne deschidem inima către semenii noştri ca să se sălăşluiască în ea lumina şi bucuria Crăciunului.
Cu prilejul Naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Anului Nou şi Botezul Domnului, Vă dorim tuturor, iubiţi slujitori ai altarelor şi fraţi creştini şi creştine, sănătate sufletească şi trupească, pace, linişte şi bucurii duhovniceşti, iar Lumina de la Betleem să Vă călăuzească calea spre Împărăţia lui Dumnezeu.
Sărbători Fericite, Luminate şi Binecuvântate!
LA MULŢI ŞI FERICIŢI ANI!
Al vostru de tot binele voitor
şi către Domnul rugător,
† Antonie
Episcopul de Bălţi
