Sâmbătă, 27 martie 2021, ziua când întreaga suflare românească sărbătoreşte Unirea Basarabiei cu Patria-Mamă România, PS Antonie, Episcop de Bălţi, însoţit de preoţii: PC Protoiereu Valeriu Cernei, vicar administrativ, PC Pr. Botezat Roman, consilier Cultură, Misiune şi Tineret şi PC Preot Dorian Revenco, preot misionar în cadrul Episcopiei de Bălţi, a depus flori şi a înălţat rugăciuni la statuia Sfântului Voievod Ştefan cel Mare din centrul Bălţiului.
La eveniment au fost prezenţi şi trei deputaţi AUR din Parlamentul României.
PS Antonie a menţionat că: „Lecţia zilei de 27 martie, când sărbătorim 103 ani de la Unire Basarabiei cu Patria Mamă România, este o lecţie a unităţii neamului românesc. De la înaintaşii noştri suntem chemaţi să învăţăm şi noi cum să lucrăm pentru unitatea neamului nostru. Dumnezeu a făcut neamurile ca să fie unite. Dezbinarea, separarea unui neam este un lucru nefiresc. Deseori vecinii lacomi şi răi ne-au dezbinat, dar Dumnezeu ne vrea uniţi. Cei care lucrează pentru Unire, lucrează cu Dumnezeu”, a mai spus PS Antonie.
PS Antonie a menţionat că startul Unirii, în 1918, s-a dat la Bălţi prin votarea, la 3 martie 1918, unirea cu Patria Mamă-România de către Zemstva din Bălţi.
Biroul de presă al Episcopiei de Bălţi
Scrisoarea aprobată de Zemstva de la Bălți la 3 martie 1918
„Noi, mai jos iscăliţii ai Zemstvei ţinutului Bălţi, cu cinste vă rugăm să aveţi bunătatea ca, înainte de a intra în rânduiala zilei hotărâte pentru adunarea de astăzi a zemstvei, să puneţi la glăsuire dorinţa noastră arătată mai la vale, de a ne uni cu ţara noastră mama România.
Ştiind prea bine că acum o sută şi şase ani am fost furaţi cu de-a sila de la sânul dulce al mamei noastre scumpe cu care am făcut un trup şi un suflet;
Ştiind prea bine că în vremurile acestea grele, când după ce ne va izbăvi Dumnezeu de tirania rusească, care ne-a apăsat, batjocorit şi întunecat atât amar de vreme, era să ne prăpădim în focul anarhiei bolşevice, iar România ne-a dat ajutor frăţesc în zile de grea primejdie, curăţindu-ne ţara de duşmani, dându-ne scutul, liniştea şi rânduiala pierdută;
Ştiind prea bine că singuri sîntem şi prea puţini şi prea neputincioşi, pentru a ne putea ocârmui şi apăra singuri, fără a cădea din nou sub alt jug străin, care să ne facă iarăşi robi;
HOTĂRÂM în numele ţinutului nostru Bălţi să ne unim din nou cu scumpa noastră ţară-mamă: România, voind să împărţim cu ea frăţeşte tot norocul şi nevoile noastre viitoare ca şi în vremurile Moldovei lui Ştefan cel Mare.
Această hotărâre nestrămutată şi sfântă a noastră rugăm să fie trimisă fără întârziere Sfatului Ţării din Chişinău, pentru ca acesta, ascultând glasul nostru, să hotărască în grabă în numele întregii ţări: sfânta, mântuitoarea, mult dorita şi veşnica noastră Unire cu ţara noastră mamă România, în care ne punem nădejdea, căci ca bună mamă ne va garanta frăţie deplină şi drepturile căpătate de norod prin revoluţia din 1917.
Bălţi, în 3 Faur 1918.Urmează semnăturile...”
Preşedintele adunării Zemstvei, Costache Leancă, punând la vot, dorinţa celor douăzeci de reprezentanţi a fost aprobată în unanimitate.
Şi adunarea s-a transformat într-o sărbătoare improvizată. Deputaţii au strigat urale, „Trăiască Unirea şi România Mare”. Au cântat „Pe-al nostru steag e scris Unire”.
