Duminică, 16 mai 2021, PS Antonie, Episcop de Bălţi, după oficierea Sfintei şi Dumnezeieştii
Liturghii la biserica „Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir” din localitatea Burlăneşti, raionul Edineţ (preot paroh Nicolae Pânzariu), a oficiat un parastas, pentru toţi eroii neamului românesc care au luptat „pentru întregirea neamului, pentru libertatea, unitatea şi demnitatea poporului român” de-a lungul istoriei şi în special pentru cei care s-au opus anexării Basarabiei de către Rusia Ţaristă şi Uniunea Sovietică şi au luptat pentru revenirea Basarabiei în spaţiul firesc al neamului românesc.
PS Antonie s-a referit la evenimentul din 1812, când Basarabia a fost anexată de Rusia Ţaristă, amintind şi de politicile de deznaţionalizare promovate la adresa băştinaşilor de Imperiul Rus şi Uniunea Sovietică. Ierarhul Episcopiei de Bălţi a menţionat că este de datoria noastră să nu uităm istoria şi să învăţăm de la înaintaşii noştri cum să lucrăm pentru unitatea neamului şi să contribuim la înlăturarea urmărilor nefaste ale politicilor de deznaţionalizare a românilor din Basarabia.
Istoric: Pacea de la Bucureşti din 1812 a fost un tratat de pace semnat pe 16 mai 1812, între Imperiul Rus şi Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806-1812. Prin acest tratat, partea orientală a Principatului Moldovei a fost anexată de Imperiului Rus, devenind o provincie a Imperiului ţarist denumită Basarabia. Acest pământ ocupat de Imperiul Rus a fost numit succesiv krai (în 1812), oblasti (în 1828) apoi gubernie (în 1871).
O dată cu anexarea Basarabiei s-a început procesul de rusificare. Conform autorităţilor imperiale, din 1828 actele oficiale au început să fie publicate numai în limba rusă, iar pe la 1835, s-a acordat un termen de 7 ani în care instituţiile statului mai puteau accepta acte redactate în limba română.
Limba română a mai fost acceptată ca limbă de predare în învăţământul public până în 1842, din acest moment statutul ei devenind unul de obiect secundar. Astfel, la seminarul din Chişinău limba română s-a regăsit printre materiile obligatorii de studiu (10 ore pe săptămână) până în 1863, când catedra respectivă a fost desfiinţată. La Liceul nr. 1 din Chişinău, elevii aveau posibilitatea să aleagă studiul uneia dintre următoarele limbi: română, germană şi greacă până pe 9 februarie 1866, când autorităţile imperiale au interzis studierea limbii române, oferind următoarea explicaţie: „elevii cunosc această limbă în modul practic, iar învăţarea ei urmăreşte alte scopuri”.
Prin 1871, ţarul a emis un ucaz „Asupra suspendării studierii limbii române în şcolile din Basarabia” deoarece „în Imperiul Rus nu se studiază limbile locale”.
După revoluţia din octombrie (1917) şi obţinerea independenţei faţă de Rusia bolşevică, la 27 martie 1918 Sfatul Ţării de la Chişinău votează unirea cu Basarabiei cu România.
După 22 de ani de aflare în componenţa statului unitar România, la 28 iunie 1940, guvernul sovietic, ca urmare a punerii în aplicare a pactului Ribbentrop-Molotov, înaintează un ultimatum României, cerând cedarea Basarabiei către Uniunea Sovietică.
În perioada celui de-al doilea război mondial (1941 – 1944), Basarabia a revenit în matca firească a existenţei sale, fiind din nou ocupată de Uniunea Sovietică în anul 1944. După acest an Basarabia a fost supusă unui proces intens de deznaţionalizare, când limba română a fost scoasă din şcoală şi din administraţia publică, locul ei luându-l limba rusă. Românii basarabeni au fost nevoiţi să îndure deportări în Siberia şi Kazahstan, foamete (anii 1946 - 1947) şi colectivizare forţată.
După 47 de ani de ocupaţie sovietică, în data de 27 august 1991, R. Moldova îşi proclamă independenţa.
De aproape treizeci de ani, R. Moldova este independentă, iar consecinţele ocupaţiei ţariste şi sovietice se resimt puternic şi astăzi.
Biroul de presă al Episcopiei de Bălţi
