Duminică, 15 august 2021, PS Antonie, Episcop de Bălţi, a oficiat, cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului Teofan, Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei, Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie la Mănăstirea Bistriţa din Arhiepiscopia Iaşilor (stareţ Arhimandrit Luca Diaconu), cu ocazia sărbătoririi hramului acestui sfânt aşezământ monahal.
PS Antonie, în cuvântul său, s-a referit la locul Maicii Domnului în cultul ortodox şi evlavia poporului român pentru Preasfânta Născătoarea de Dumnezeu.
După Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie, PS Antonie a oficiat un parastas pentru ctitorii Mănăstirii Bistriţa.
PS Antonie a mulţumit Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, Mitropolit al Moldovei şi Bucovinei pentru binecuvântarea de a sluji la voievodala mănăstire şi a mulţumit şi părintelui stareţ pentru ospitalitate şi împreună rugăciune.
Aşa cum obişnuieşte PS Antonie să dăruiască o candela bisericilor de peste Prut, unde oficiază pentru prima dată Sfânta Liturghie, care să ardă pentru unitatea neamului românesc, ierarhul Episcopiei de Bălţi a făcut un asemenea dar şi Mănăstirii Bistriţa.
PS Antonie i-a dăruit, de asemenea, părintelui stareţ două cărţi editate la Editura Episcopiei de Bălţi: Primului jurnal misionar al Cuviosului Anatolie Tihai apărut, în ediţie bilingvă română-niponă, şi Sectele religioase din Joponia, autor Cuviosul Anatolie Tihai.
Părintele stareţ, Arhimandrit Luca Diaconu, i-a mulţumit PS Antonie pentru slujba oficiată, pentru binecuvântate şi pentru candelă şi cărţi, invitându-l pe ierarhul din Basarabia să mai vină la Mănăstirea Bistriţa.
Istoric: Mănăstirea Bistriţa din judeţul Neamţ se află în satul Bistriţa, comuna Alexandru cel Bun şi a fost zidită înainte de anul 1407 (prima atestare documentară) de către domnitorul Alexandru cel Bun al Moldovei (1400-1432), care a înzestrat-o cu sate, moşii şi odoare scumpe. În anul 1498, Ştefan cel Mare a zidit un turn clopotniţă, cu paraclis, închinat Sfântului Mucenic Ioan cel Nou de la Suceava, cu o pictură în frescă de o mare valoare artistică şi iconografică, care se păstrează până astăzi. În 1546, Petru Rareş a renovat mănăstirea şi a construit un zid împrejurul ei. La 1554, Alexandru Lăpuşneanu a renovat mănăstirea complet.
Mănăstirea Bistriţa, vechea ctitorie muşatină, este situată în partea de apus a Municipiului Piatra – Neamţ, la 8 kilometri distanţă, pe valea râului Bistriţa, spre oraşul Bicaz, în comuna Alexandru cel Bun. Ea străjuieşte aici de peste şase veacuri ca o neclintită mărturie de credinţă, ca un odor de mare preţ şi turn de veghe al Moldovei, spre lauda lui Dumnezeu, spre mângâierea bunilor creştini şi dăinuirea neamului românesc.
În biserica mănăstirii sunt înmormântaţi: Alexandru cel Bun, soţia lui Ana, Alexandru - fiul lui Ştefan cel Mare, Chiajna - soţia lui Ştefan Lăcustă, Anastasie - Mitropolitul Sucevei.
Cel mai de preţ odor cu care şi-a înzestrat Alexandru cel Bun ctitoria sa, Mănăstirea Bistriţa, a fost icoana Sfintei Ana, păstrată cu sfinţenie până astăzi şi cinstită cu multă evlavie de credincioşii creştini.
După tradiţie, această icoană ar fi fost dată ca „dar de patron” Doamnei Ana, soţia lui Alexandru cel Bun, de către împărăteasa Irena (Ana), soţia împăratului bizantin Manuil a al II-lea Paleologul (1391-1425) şi de Patriarhul Matei, ai Constantinopolului, în 1401.
Icoana Sfintei Ana este una dintre cele mai vechi icoane voievodale din România, legată de evlavia credincioşilor, ca o icoană protectoare a familiei, a copiilor şi a bolnavilor. Pentru aceasta icoana este deosebit de mult preţuită de toţi, ca un odor străbun şi dar de la Dumnezeu, spre mângâierea credincioşilor. În faţa ei şi-au plecat genunchii Alexandru cel Bun, cu soţia şi copii săi, Ştefan cel Mare, Petru Rareş, când era urmărit de Soliman Magnificul, apoi Alexandru Lăpuşneanu şi numeroşi ierarhi, cronicari şi dregători, ca şi generaţii întregi de călugări, care au menţinut aici nestinsă candela evlaviei, a credinţei noastre ortodoxe şi amintirea fericiţilor ctitori.
Biroul de presă al Episcopiei de Bălţi
