Naşterea Domnului – Pacea lui Dumnezeu dăruită lumii
Scrisoare Pastorală la Naşterea Domnului a PS Antonie, Episcopul de Bălţi
† ANTONIE,
Din mila lui Dumnezeu,
Episcopul de Bălţi
Iubitului nostru cler, cinului monahal şi drept-credincioşilor creştini, har, milă şi pace de la Dumnezeu Tatăl, iar de la noi, părintească binecuvântare.
Hristos Se naşte, slăviţi-L! Hristos din ceruri, întâmpinaţi-L! Hristos pe pământ, înălţaţi-vă!
Cinstiţi slujitori ai Sfintelor Altare,
Dreptmăritori creştini,
Sărbătoarea Naşterii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos este o sărbătoare a luminii, a bucuriei şi a păcii. Cu toţii Îl întâmpinăm astăzi pe Cel anunţat de veacuri că Va veni şi lumea Va răscumpăra prin jertfa Sa. Astăzi se împlineşte proorocia proorocului Isaia: „Iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuiel”(Isaia VII, 14). „Fecioara astăzi pe Cel mai presus de fiinţă naşte şi pământul peşteră Celui neapropiat aduce. Îngerii cu păstorii slavoslovesc şi magii cu steaua călătoresc. Că pentru noi S-a născut prunc tânăr, Dumnezeu Cel mai înainte de veci”. (Condacul Naşterii Domnului).
Pruncul Iisus se naşte într-o iesle în Betleemul Iudeii, pentru că loc de găzduire pentru El nu s-a găsit la vre-o casă de oaspeţi. „Şi a născut pe Fiul Său, Cel Unul-Născut şi L-au înfăşat şi L-au culcat în iesle, căci nu mai era loc de găzduire pentru ei” (Lc. 2, 6-7). Din Evanghelie înţelegem că naşterea Pruncului Iisus s-a petrecut în timp când dreptul Iosif şi Fecioara Maria se aflau în călătorie din cetatea Nazaret, provincia Galileea, spre Betleemul Iudeii. Mergeau acolo pentru a îndeplini porunca lui Augustus, împăratul Romei, de a se înscrie fiecare la recensământul populaţiei din întreg imperiul roman. Bătrânul Iosif era descendent din neamul regelui David, de aceea avea datoria să se înregistreze la Betleem, în Iudeea, cetatea de origine a regelui David (I Regi 16, 1-13; In 7, 42). În Palestina, în acea perioadă, domnea regele Irod cel Mare. Aflând că s-a născut „regele iudeilor” (Mt 2, 1-11), cum l-au numit pe Prunc magii de la Răsărit, Irod a fost cuprins de teama, că va pierde domnia, şi a pus la cale uciderea lui Iisus. Prin rânduiala divină Iosif este anunţat de marele pericol care ameninţa pe Prunc şi este sfătuit de îngerul Domnului să fugă în Egipt. Acolo Iosif, Pruncul şi cu mama Sa, Maria, vor rămâne până la moartea lui Irod. După aceasta Familia Sfântă se va întoarce din Egipt şi se va stabili în cetatea Nazaret. De aici şi numele de „nazarinean”. Astfel s-a împlinit „ceea ce s-a spus prin prooroci, că Nazarinean Se va chema” (Mt. 2,23, cf. Jud. 13, 5). Şi Iisus va fi numit cu aceste două nume: Iisus din Nazaret (In. 1, 45); 18, 5,7) sau Iisus Nazarineanul (Mc.1,24; 10, 47).
Prin întruparea Fiului Său, Dumnezeu ne arată cât de mult îl preţuieşte pe om. „Căci Dumnezeu aşa a iubit lumea, încât pe Fiul Său Cel Unul – Născut L-a dat, ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Căci n-a trimis Dumnezeu pe Fiul Său în lume ca să judece lumea, ci ca să se mântuiască prin El lumea”(Ioan III X, 16-17). Prin întruparea Pruncului Iisus, Dumnezeu arată dragostea Sa neţărmuită faţă de creatura Sa – omul. Iar omul are chemarea sfântă să răspundă acestei dragoste prin dragostea arăta lui Dumnezeu şi semenilor săi. Doar făcând aşa, omul trăieşte viaţa cu adevărat.
Iubiţi fii duhovniceşti,
Prin Naşterea Mântuitorului cerul cu pământul s-a unit, iar pacea lui Dumnezeu a coborât pe pământ. Naşterea Domnului aduce pace lumii întregi, iar Pruncul născut este numit „Domn al păcii”. „Un Prunc S-a născut nouă, un Fiu S-a dat nouă, a Cărui stăpânire e pe umărul Lui şi se cheamă numele Lui: Înger de mare sfat, Sfetnic minunat, Dumnezeu tare, biruitor, Domn al păcii, Părinte al veacurilor ce va sa fie” (Isaia 9,5). El este pacea lumii. Prin înomenirea Sa, Fiului lui Dumnezeu împacă lumea cu Dumnezeu Tatăl. „El este pacea noastră, El care a făcut din cele două una, surpând peretele cel din mijloc al despărţirii, desfiinţând vrăjmăşia în Trupul Său (…), că întru Sine pe cei doi să-i zidească într-un singur om nou şi să întemeieze pacea” (Efeseni 2, 14-15).
Odată cu Naşterea Mântuitorului începe o nouă eră, o nouă perioadă, un timp al binecuvântării, un timp al păcii, un timp al mântuirii. Acest adevăr îl anunţă îngerii în cântarea lor: „Slavă întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire!”(Lc. 2,14). Cu alte cuvinte, în timpul mântuirii, omul este îndemnat să aducă slavă lui Dumnezeu, să contribuie la păstrarea păcii pe pământ şi să cultive relaţii de „bunăvoire”, de prietenie, de dragoste cu semenii săi. Omul are chemarea să fie un om al păcii, al bunei înţelegeri, al binelui şi al ajutorului celui în nevoi.
Pacea adusă de Pruncul Iisus este pacea Împărăţiei lui Dumnezeu, este pacea fiecărui suflet care se întâlneşte cu El, este pacea comunităţii care caută pe Dumnezeu, este pacea lumii întregi. Mântuitorul Iisus Hristos este izvorul păcii adevărate. Pacea adusă de Mântuitorul este pacea care nu poate fi comparată cu nimic din lume aceasta, este o pace a bucuriei şi a luminii, o stare de înălţare aparte a sufletului. Pacea Pruncului Iisus ne îndeamnă să căutăm pacea, ne îndeamnă la împăcare cu Dumnezeu, cu semenii şi cu noi înşine. Despre folosul păcii pentru sufletul omului vrea să ne atenţioneze şi psalmistul când ne îndeamnă: „Caută pacea şi o urmează pe ea” (Psalmul 33, 13). Fericirile ne arată cât de plăcut este în faţa lui Dumnezeu omul făcător de pace, este numit „fiu al lui Dumnezeu”: „Fericiţi făcătorii de pace că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema”(Mt.5,9).
Pacea este darul lui Dumnezeu pe care noi suntem chemaţi să-l înmulţim. Având pacea lui Hristos în inima noastră putem birui toate rele cu care ne întâlnim. Pacea lui Dumnezeu risipeşte vrajba, ura, răutate, neînţelegerea, egoismul şi aduce dragostea, prietenia şi armonia între oameni.
Salutul Mântuitorului adresat ucenicilor după Învierea este „Pace vouă”, iar la sfintele slujbe auzim binecuvântarea „pace tuturor”. Pacea sufletului este condiţia creşterii duhovniceşti şi a sălăşluirii pruncului Iisus în ieslea inimii noastre.
Preacuvioşi şi preacucernici părinţi,
Iubiţi credincioşi,
Anul 2021 a fost declarat de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române „Anul omagial al pastoraţiei românilor din afara României” şi „Anul comemorativ al celor adormiţi în Domnul; valoarea liturgică şi culturală a cimitirelor”. În acest an am încercat şi noi, în spaţiul Episcopiei de Bălţi, prin activităţile pastorale, culturale şi misionare, să descoperim, cu toţii, şi să înţelegem, cât de important şi înălţător sufleteşte este să păstrezi legătura cu fraţii tăi de acelaşi neam şi să fii în comuniune cu Biserica Mamă şi cât de păgubitor este să te înstrăinezi (sau să fii înstrăinat) de propria ta identitate, de istoria ta, de cultura ta, de spiritualitatea ta. Avem datoria sfântă să cultivăm sentimentul iubirii de neam şi de patrie, contribuind la promovarea valorilor noastre naţionale şi a adevărului istoric despre Biserica strămoşească şi despre Ţara noastră.
În anul care s-a scurs ne-am amintit, cu un respect aparte, de înaintaşii noştri şi am meditat, cu atenţie, asupra vieţii şi activităţii lor, învăţând de la ei cum să folosim timpul pentru a înmulţi darurile lui Dumnezeu. Din respect pentru ei avem datoria să păstrăm şi să recuperăm patrimoniul adunat, păstrat şi lăsat nouă ca moştenire de ctitorii Eparhiei noastre.
Anul 2022 a fost declarat în Patriarhia Română ca An omagial al rugăciunii în viaţa Bisericii şi a creştinului şi An comemorativ al Sfinţilor isihaşti Simeon Noul Teolog, Grigore Palama şi Paisie de la Neamţ, în care vom descoperi împreună rolul rugăciunii, ca dialog cu Dumnezeu şi hrană pentru suflet, şi chipurile sfinţilor care au rămas modele de rugăciune şi meditaţie.
Iubiţi credincioşi,
Şi în acest an sărbătorim marele praznic al Naşterii Domnului în timp de pandemie, un timp care ne cheamă la mai multă unitate şi solidaritate. Indiferent ce crede fiecare despre acest virus, el totuşi există şi continuă să facă noi şi noi victime. În aceste condiţii avem nevoie de mai multă responsabilitate şi atenţie faţă de propria sănătate, care este darul lui Dumnezeu.
Vă îndemn să aveţi grijă de sănătatea domniilor voastre şi a celor din jur, respectând recomandările medicilor.
Avem nevoie de pace mai ales în aceste timpuri lipsite de pace şi marcate de multă teamă şi spaimă generate de noua boală molipsitoare. În calitate de creştini avem datoria să nu slăbim rugăciunea. Spune Sfântul Apostol Pavel: „Rugaţi-vă neîncetat” (I Tesaloniceni 5, 17). Aflându-ne în rugăciune să arătăm dragoste faţă de semenii noştri prin fapte bune, fapte care aduc bucurie şi pace în familie şi societate.
Folosesc această ocazie pentru a mulţumi preoţilor şi credincioşilor care au susţinut toate iniţiativele filantropice ale Centrului Eparhial şi au răspuns prin donaţiile lor, cu ajutorul cărora am putut să facem vizite la câteva spitale aducând speranţă şi încurajare medicilor şi pacienţilor.
Fraţi creştini,
E zi de sărbătoare. E Naşterea Domnului. Să avem inimă iubitoare şi să privim, în jur, la semenii noştri, căutându-i pe cei mai trişti ca noi, pe oamenii singuri, pe bătrâni, pe copii, pe bolnavi, pe săraci. În cei mai trişti, de lângă noi, suferă Pruncul Iisus de frig, de lipsuri, de foame, de singurătate… Să mergem către ei, la fel cum au mers magii către Pruncul Iisus, şi oferind din puţinul nostru, dar cu multă dragoste pentru ei, să-i ajutăm să simtă şi ei bucuria Sărbătorii Naşterii Domnului. În această zi de sărbătoare, să ne străduim, să înmulţim bucuria şi zâmbetele pe feţele semenilor noştri. Doar în acest fel vom trăi, cu adevărat, bucuria praznicului Naşterii Domnului.
Cu prilejul Naşterii Domnului nostru Iisus Hristos, Anului Nou şi Botezul Domnului, Vă dorim tuturor, iubiţi slujitori ai altarelor şi fraţi creştini şi creştine, multă sănătate, pace în sufletele şi casele frăţiilor voastre şi bucurii duhovniceşti şi vă binecuvântăm părinteşte cu rugăciunea apostolică şi liturgică: „Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!” (II Corinteni 13, 13)
Sărbători Fericite şi Binecuvântate!
La mulţi şi fericiţi ani!
Al vostru de tot binele voitor şi către Domnul rugător,
† Antonie
Episcopul de Bălţi
