Scrisoare Pastorală la Învierea Domnului
Bălți, Anul mântuirii 2022
Învierea Domnului – vindecarea omului de frică
† ANTONIE,
Din mila lui Dumnezeu,
Episcopul de Bălți
„Iar îngerul, vorbind femeilor, a zis: nu vă temeți voi, căci știu că pe Iisus Cel răstignit Îl căutați. Nu este aici, căci S-a sculat (din morți) precum a spus... Duceți-vă degrab și spuneți ucenicilor Săi că S-a sculat din morți” (Mt. 5-7).
Iubitului nostru cler, cinului monahal și drept-credincioșilor creștini, har, milă și pace de la Dumnezeu Tatăl, iar de la noi, părintească binecuvântare.
Cinstiți slujitori ai Sfintelor Altare,
Dreptmăritori creștini,
Hristos a Înviat!
Ziua Învierii este „ziua pe care a făcut-o Domnul să ne bucurăm și să ne veselim întru ea”. Este „ziua cea dintâi a săptămânii, împărăteasă și doamnă, praznic al praznicelor, și sărbătoare a sărbătorilor” (Cântarea a 8-a, Slujba Învierii). Este ziua în care o emoție sfântă inundă sufletul nostru. Cerul și pământul este plin de lumină. Este ziua de taină care sfințește pe toți credincioșii.
După ce L-am însoțit pe Mântuitorul în toate momentele dramatice prin care a trecut în Săptămâna Patimilor, prinderea Sa, la ordinul mai-marilor sinagogii din cetatea lui David, judecarea, osândirea la moarte (și încă moarte pe cruce), coborârea de pe cruce a Trupului, punerea în mormânt, pecetluirea gropii și așezarea pazei de ostași, astăzi ne ridicăm împreună cu El, umplându-ne sufletele de lumina sfântă a Învierii. Astăzi cu toții cântăm: „Ieri m-am îngropat împreună cu Tine, Hristoase; astăzi mă ridic împreună cu Tine, Cel ce ai înviat. Răstignitu-m-am ieri împreună cu Tine; Însuți împreună mă preamărește, Mântuitorule, întru Împărăția Ta” (Cântarea a 3-a, Slujba Învierii).
Vestea Învierii adusă de înger la mormântul gol devine pentru creștinii dreptmăritori imn de biruință, pe care îl cântăm cu bucurie și nădejde: „Hristos a înviat din morți, cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte, viață dăruindu-le!” (Troparul Sfintelor Paști). Vestea Învierii străbate veacurile și este întâmpinată cu aceeași bucurie cum au întâmpinat-o ucenicii și femeile mironosițe.
Învierea Domnului este evenimentul central al credinței noastre. Totul se bazează pe Învierea Domnului. Temelia învățăturii Bisericii noastre este Învierea, pentru că Învierea Domnului ne-a dăruit nouă viață veșnică. „A înviat Iisus din mormânt, precum a zis mai înainte, și a dăruit nouă viață veșnică și mare milă” (Din Catavasiile Paștilor).
Învierea Domnului ne trece „de la moarte la viață și de pe pământ la cer”. Învierea ne deschide porțile Împărăției lui Dumnezeu. Prin Înviere Mântuitorul nostru Iisus Hristos se face începătură pentru cei adormiți. Spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Înviat-a Hristos și se bucură îngerii. Înviat-a Hristos și viața stăpânește. Înviat-a Hristos și niciun mort nu este în mormânt; că Hristos, sculându-Se din morți, începătură celor adormiți S-a făcut”. Învierea lui Hristos dă sens vieții noastre.
Iubiți credincioși!
Timpul zilelor de astăzi, foarte tulbure, de altfel, ne îndeamnă să medităm mai mult la rostul vieții noastre. Gândul la moarte parcă ne vizitează mai des. O stare de îngrijorare pune stăpânire pe propria viață. Aceasta se întâmplă și din cauza pandemiei, care seamănă multă teamă în ultimii doi ani, dar și din cauza războiului din Ucraina. Parcă e mai puțină siguranță în viața noastră, iar frica pune stăpânire pe suflet. Frica însă, poate dăuna mult omului, îi poate slăbi și chiar îmbolnăvi sufletul. În dimineața Învierii, îngerul Domnul le zice femeilor mironosițe: „Nu vă temeți, că știu că pe Iisus cel răstignit Îl căutați. Nu este aici; căci S-a sculat (din morți) precum a zis” (Matei 28, 5-6). „Nu vă temeți!” este un îndemn de a nu lăsa frica să pună stăpânire pe suflet. Teama nu este o stare firească a sufletului, de aceea suntem îndemnați să o alungăm. Creștinul nu are motiv să se teamă, pentru că este tot timpul cu Dumnezeu. „Iată Eu sunt cu voi în toate zilele până la sfârșitul veacului” (Matei 28, 19), îi încredințează Mântuitorul pe Sfinții Apostoli când îi trimite la propovăduire, dar aceste cuvinte se referă și la noi, la fiecare botezat în numele Sfintei Treimi. Cu noi este Dumnezeu (Isaia 8, 9) și rămâne cu noi atâta timp cât nu-l alungăm de lângă noi prin viața noastră păcătoasă. Noi rămânem tot timpul cu Dumnezeu, ne spune și Apostolul Pavel: „Dacă trăim, și dacă murim, ai Domnului suntem” (Romani 14). Noi suntem cu Dumnezeu indiferent ce se întâmplă, și atunci de ce să ne temem de o amenințare sau alta?
Mesajul Învierii este „Bucurați-vă!”. Este cuvântul adresat de către Mântuitorul după Înviere femeilor mironosițe. Acest îndemn este adresat și nouă. Starea de bucurie, de veselie, este starea autentică a celui care urmează lui Hristos. Prin acest îndemn Mântuitorul vrea să ne protejeze de teamă. Învierea Domnului este vindecarea sufletului de frică. Creștinul este chemat să se bucure că moartea a fost biruită, că iadul a fost prădat. Să se bucure că noi cu toții vom învia. Să se bucure că după Înviere urmează veșnicia petrecută cu Dumnezeu. Dumnezeu este iubire (I Ioan 4,8) și, aflându-ne în această stare, noi tot timpul suntem cu Dumnezeu. Doar răutatea, dușmănia și egoismul ne scoate din această stare. De aceea suntem chemați să luptăm cu patimile noastre. Creștinul este fiul Luminii și are vocația să viețuiască în Lumină, răspândind lumină prin faptele sale.
Iubiți fii duhovnicești,
Frați creștini,
De doi ani suntem încercați de o molimă molipsitoare, iar de mai bine de o lună în țara vecină este război. Sunt cataclismele timpurilor noastre, sunt încercările care ne testează credința și dragostea față de Dumnezeu și față de semeni. În ambele cazuri, clericii și credincioșii Episcopiei de Bălți au arătat unitate și solidaritate. În momentele grele ale pandemiei am fost alături de medici și de pacienți, venind în sprijinul lor cu puținul nostru, cu vorba încurajatoare și cu rugăciunea. La apelul de a veni în ajutorul refugiaților din Ucraina, comunitățile din cadrul Episcopiei de Bălți s-au identificat cu durerea celor străini și au arătat dragoste, ospitalitate și compătimire. A fost o atitudine de creștini adevărați. Mulțumesc tuturor, clerici și credincioși, pentru dărnicie și implicare jertfelnică întru ajutorarea semenilor noștri. Mulțumesc pe această cale și confraților episcopi, clerici și credincioși români de peste Prut și din țările europene pentru dragostea și dărnicia cu care au susținut proiectele pastoral-misionare, social-filantropice, cultural-educaționale și administrativ-gospodărești ale Episcopiei de Bălți.
Ne-am putea întreba de ce se întâmplă toate acestea: boala, războiul? Explicația mai convingătoare credem că este dorința Bunului Dumnezeu de a ne trezi din starea de indiferență, egoism și necredință. Omul prea mult s-a îndepărtat de Dumnezeu. Omul modern se comportă, în creația lui Dumnezeu, ca și cum Dumnezeu n-ar exista. Îndepărtarea de Dumnezeu aduce în viața omului toată durerea și întristarea. Care este soluția? Schimbarea vieții. Dumnezeu spune despre poporul său că dacă acesta – „cel care se numește cu Meu – se va smeri și se va ruga și va căuta spre fața Mea și se va întoarce din căile lui cele rele, atunci îi voi auzi din cer, le voi ierta păcatele lor și le voi vindeca țara” (II Paral. 7, 14). Smerenia, rugăciunea și căutarea Lui așteaptă Dumnezeu de la noi. Așteaptă de la noi Bunul Dumnezeu faptele bune, faptele dragostei și ale milosteniei. Așteaptă să-L primim și să-L tratăm pe aproapele nostru ca și cum l-am primi pe El, pe Hristos.
Iubiți frați întru Hristos,
După Slujba din Noaptea Învierii creștinii obișnuiesc să ducă, cu evlavie sfântă, lumina primită de la Sfântul Altar la casele lor, ca semn de binecuvântare pentru întreaga familie. Este lumina care ne îndemnă la sfințenie. Este lumina pe care suntem chemați să o păstrăm în sufletele noastre ca o candelă veșnică, care să ne lumineze întreaga existență. Este lumina vieții noastre, este lumina fericirii veșnice, este lumina Paștelui care ne însoțește spre propria înviere. Cum păstrăm această lumină a Învierii ca să nu se stingă? Ce facem ca duhul Învierii să nu dispară? În primul rând, păstrăm rugăciunea zilnică și iubirea arătată lui Dumnezeu și semenilor prin fapte bune, prin iertare și nerăspunderea cu rău la nedreptățile făcute de neprieteni. Modelul de comportament este Domnul și Mântuitorul nostru Iisus Hristos.
Slăvitul Praznic al Învierii este o sărbătoare a luminii, a bucuriei și a speranței. Cum va arăta sărbătoarea noastră de Înviere dacă alături de noi va fi o familie care este încercată de lipsuri materiale? Ce fel de sărbătoare va fi Învierea Domnului dacă, undeva, nu departe de noi, este un copil trist, pentru că părinții lui nu au reușit, din cauza sărăciei, să gătească masa de sărbătoare? Cu siguranță nu va fi o sărbătoare cu lumină, cu bucurie și cu speranță. Toate acestea vor fi spulberate de tristețea semenului nostru flămând.
Să ne străduim să fim pentru aproapele nostru adevărate făclii ale Învierii și prin faptele de milostenie să le aducem Lumina în casele și sufletele lor. Doar făcând așa vom simți și noi cu adevărat fiorul Sfintei sărbători a Învierii Domnului și Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
HRISTOS A ÎNVIAT!
Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl și împărtășirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toți!
Al vostru de tot binele voitor și către Domnul rugător,
† Antonie
Episcopul de Bălți
