† ANTONIE,
Din mila lui Dumnezeu,
Episcopul de Bălţi
ÎNVIEREA DOMNULUI – CHEZĂŞIA ÎNVIERII NOASTRE
Scrisoare Pastorală la Învierea Domnului
Bălţi, Anul mântuirii 2023
Iubitului nostru cler, cinului monahal şi drept-credincioşilor creştini, har, milă şi pace de la Dumnezeu Tatăl, iar de la noi, părintească binecuvântare.
„Hristos a înviat din morţi, fiind începătură
(a învierii) celor adormiţi”
(I Corinteni 15, 20)
Cinstiţi slujitori ai Sfintelor Altare,
Dreptmăritori creştini,
Hristos a Înviat!
Ziua Învierii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos este ziua „aleasă şi sfântă” pe care a rânduit-o Domnul să ne veselim şi să ne bucurăm întru ea. Această bucurie o simţim de la începutul Slujbei Învierii, din miez de noapte, la care am participat cu toţii când am fost chemaţi să luăm Lumina Sfântă. Procesiunea de înconjurare a sfântului locaş, purtând în mâini Sfânta Evanghelie, Sfânta Cruce, steagurile biruinţei, făclii aprinse, în dangătele clopotelor, care vestesc în depărtare ecoul biruinţei învierii asupra morţii, a fost şi rămâne o trăire plină de nădejde şi bucurie. Prin intonarea imnurilor biruinţei: „Învierea Ta, Hristoase Mântuitorule, îngerii o laudă în ceruri şi pe noi pe pământ ne învredniceşte cu inimă curată să Te slăvim” şi „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”, noi am vestit şi vestim biruinţa asupra morţii.
Învierea Domnului se adresează întregii omeniri, de aceea noi anunţăm Învierea în afara sfântului locaş. În cântările noastre invităm toţi credincioşii să vină şi să se închine Învierii lui Hristos, pentru că Mântuitorul, „răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a călcat”, ne-a dăruit viaţă veşnică. Cu feţele luminate cu toţii am intonat: „Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm Sfântului Domnului Iisus, Unuia Celui fără de păcat. Crucii Tale ne închinăm, Hristoase, şi Sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o slăvim; că Tu eşti Dumnezeul nostru, afară de Tine pe altul nu ştim, numele Tău numim. Veniţi, toţi credincioşii, să ne închinăm Sfintei Învierii lui Hristos, că iată a venit prin Cruce, bucurie la toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea Lui, că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a călcat”.
Prin Cruce a venit bucurie la toată lumea, de aceea lăudăm Învierea Mântuitorului. Crucea devine izvor de bucurie şi viaţă. Drumul Mântuitorului spre Înviere trece prin Cruce. Şi drumul nostru spre Înviere tot prin Cruce trece. Nu a putut El să evite crucea, nu o putem evita nici noi. Crucea înseamnă asumarea încercărilor vieţii, cu bune şi mai puţin bune. Nimeni nu poate scăpa de propria cruce, chiar dacă fiecare doreşte ca aceasta să fie mai uşoară. Crucea devine mai uşoară dacă o purtăm împreună cu Dumnezeu. Şi ce trebuie să facem ca povara crucii să nu o purtăm de unii singuri? Să iubim pe Dumnezeu şi pe semeni. Să iubim chiar şi pe vrăjmaşi. Ne îndeamnă Mântuitorul: „Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc” (Matei 5, 44). Când arătăm dragoste faţă de Dumnezeu şi semeni, când inima noastră este plină de dragoste, noi nu mai suntem singuri, noi suntem cu Dumnezeu, care este dragoste (I Ioan 4, 
. „Dumnezeu este iubire şi cel care rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne întru el” (I Ioan 4, 16). Învierea Domnului ne arată şi ne învaţă dragostea, ca să purtăm mai uşor propria cruce.
Iubiţi credincioşi!
Învierea Domnului, eveniment unic în istorie, de două mii de ani continuă să fascineze omenirea, încurajând generaţie de generaţie, vestind speranţă şi bucurie lumii întregi. Prăznuirea Sfintelor Paşti nu trebuie să se limiteze doar la dimensiunea gastronomică a sărbătorii. Învierea Domnului ne cheamă pe fiecare la o trăire aparte, la o meditaţie asupra sensului Jerfei Mântuitorului, la nemărginita Sa iubire faţă de om arătată prin răstignire, la o trăire curată şi sfântă, care face ca Hristos cel Înviat din morţi să nu părăsească sufletele noastre.
Salutul pascal „Hristos a înviat” şi răspunsul „Adevărat a înviat” nu este un simplu salut, ci o putere şi o mărturisire a unui adevăr şi a unei realităţi. Omul este chemat la viaţa veşnică – viaţă pe care o asigură Hristos cel înviat din morţi. El deschide această perspectivă. El a înviat şi noi vom învia. Dar vom învia spre fericirea veşnică în măsura în care suntem cu El. Sfântul Irineu afirmă: „Părtăşia cu Dumnezeu este viaţa veşnică, iar despărţirea de Dumnezeu este moarte”. Existenţa trupească şi trecătoare nu este viaţa adevărată, dacă este trăită fără Dumnezeu. Viaţa adevărată este doar cu Dumnezeu. Doar dacă Hristos Cel răstignit devine viaţa noastră, existenţa pământească are sens. O viaţă fără perspectiva fericirii veşnice este o viaţă trăită fără noimă. „O viaţă fără eternitate este nedemnă a se numi viaţă. Singura viaţă adevărată este viaţa veşnică”, susţine Fericitul Augustin.
În parabola samarineanului milostiv (Lc. 10, 25-37), când învăţătorul de lege îl întreabă pe Mântuitorul ce să facă ca să moştenească viaţa de veci, Mântuitorul îi răspunde: „Ce este scris în Lege? Cum citeşti?”. Învăţătorul de lege îi spune: „Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi”. La acest răspuns Iisus i-a zis: „Drept ai răspuns: fă aceasta şi vei fi viu”. În alte traduceri este scris: „Fă aceasta şi vei trăi”. A trăi cu adevărat aceasta înseamnă să iubeşti pe Dumnezeu şi pe semenii tăi. Viaţa adevărată este dragostea de Dumnezeu şi de aproapele. Dragostea faţă de aproapele este alimentată de dragostea de Dumnezeu. Cu alte cuvinte viaţa noastră are sens doar dacă iubim pe Dumnezeu şi pe semenii noştri. Dragostea lui Dumnezeu şi a semenilor ne asigură viaţa veşnică. Sfântul Apostol Ioan zice: „Noi ştim că am trecut din moarte la viaţă, pentru că iubim pe fraţi; cine nu iubeşte pe fratele său rămâne în moarte” (I In. 3, 14). Creştin este cel născut în Hristos, prin Duhul Sfânt, cel trezit duhovniceşte, cel care cugetă la cele sfinte, îndeplineşte poruncile şi se pregăteşte de Înviere. Sfântul Apostol Pavel ne îndeamnă: „Cugetaţi la cele de sus, nu la cele de pe pământ; căci voi aţi murit şi viaţa voastră este ascunsă cu Hristos întru Dumnezeu. Iar când Hristos, Care este viaţa voastră, Se va arăta, atunci şi voi, împreună cu El, vă veţi arăta întru slavă” (Col 3, 2-4). Despre învierea celor adormiţi Sfântul Apostol Ioan ne spune: „Adevărat, adevărat zic vouă, că vine ceasul şi acum este, când morţii vor auzi glasul Fiului lui Dumnezeu şi cei ce vor auzi vor învia. Căci precum Tatăl are viaţă în Sine, aşa I-a dat şi Fiului să aibă viaţă în Sine; Şi I-a dat putere să facă judecată, pentru că este Fiul Omului. Nu vă miraţi de aceasta; căci vine ceasul când toţi cei din morminte vor auzi glasul Lui, şi vor ieşi, cei ce au făcut cele bune spre învierea vieţii şi cei ce au făcut cele rele spre învierea osândirii” (Ioan 5, 25-29).
Învierea Domnului deschide calea spre învierea tuturor celor adormiţi. De fiecare depinde ce fel de înviere va avea: „spre învierea vieţii” sau „spre învierea osândirii”. Învierea Domnului ne arată rostul vieţii noastre. Viaţa pământească este un timp rânduit de Dumnezeu pentru a ne pregăti de viaţa veşnică.
Iubiţi fii duhovniceşti,
Preoţi şi credincioşi
Şi în acest an, marele praznic al Învierii Domnului şi Mântuitorului nostru este umbrit de durerea abătută, de mai bine de un an, asupra fraţilor ucraineni. Războiul din Ucraina continuă. Aceasta înseamnă că nu departe de noi sunt distruse case şi sunt ucişi oameni. Un război care nu are nicio justificare. O tragedie la care suntem cu toţii martori. Unii dintre confraţii ucraineni şi-au salvat viaţa prin refugiu. O parte dintre ei s-au adăpostit pe meleagurile noastre. Să arătăm dragoste faţă de aceşti oameni. Să fim înţelegători şi milostivi. Să nu încetăm a face binele, ajutându-i. Tragedia ucrainenilor ne-a chemat să verificăm în ce măsură ne caracterizează aşa virtuţi creştine ca dragostea, compasiunea şi milostenia. În drama ucraineană, clericii şi credincioşii Episcopiei de Bălţi au arătat solidaritate, fapt pentru care le mulţumesc tuturor. Având ajutorul eparhiilor din Ţară şi din Europa am reuşit prin mai multe activităţi să fim aproape de fraţii ucraineni refugiaţi. Folosesc această ocazie pentru a mulţumi ierarhilor, clericilor şi credincioşilor români care au donat, din puţinul lor, pentru a putea şi noi, la rândul nostru, să acordăm sprijin refugiaţilor ucraineni. Mulţumesc părinţilor consilieri, protopopi, clerici şi simpli creştini care au sprijinit proiectele filantropice ale Episcopiei de Bălţi.
Mulţumesc, de asemenea, şi pedagogilor de la Centrul Educaţional „Anastasis” al Episcopiei de Bălţi, care, cu dragoste şi jertfă, au avut grijă de cei peste 60 de copii refugiaţi ucraineni, beneficiari ai Centrului.
Anul 2023 a fost declarat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române drept „Anul omagial al pastoraţiei persoanelor vârstnice” şi „Anul comemorativ al imnografilor şi cântăreţilor bisericeşti”. Împreună, clerici şi credincioşi, vom descoperi respectul, grija şi dragostea pe care o datorăm persoanelor în vârstă, celor datorită cărora avem şi noi un rost în viaţă. La fel, vom descoperi locul cântării bisericeşti în cultul nostru ortodox şi vom medita la chipurile marilor imnografi care ne-au lăsat lucrări de o frumuseţe rară.
Iubiţi fraţi întru Hristos,
În noaptea de Înviere, după ce au luat Sfânta Lumină de la altar, creştinii obişnuiesc să aducă această lumină acasă şi să o păstreze, în casele lor, timp de câteva zile. În acest mod, ei nu doresc să se despartă de fiorul Învierii trăit tainic în această noapte. Lumina Pascală ne învaţă ceva, ne arată ce avem de făcut noi, cei care prin botez devenim fiii Luminii. Lumina Pascală ne îndeamnă să devenim noi făclii de lumină pentru semenii noştri. Lângă noi tot timpul va fi cineva care întâmpină greutăţi de ordin material şi va avea nevoie de ajutorul nostru. Lumina Pascală ne îndeamnă să fim generoşi cu ei, ne îndeamnă să luminăm şi noi prin bunătate şi dărnicie, pentru ca semenii noştri să laude pe Dumnezeu. Ne spune Mântuitorul: „Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, aşa încât să vadă faptele voastre cele bune şi să slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri” (Matei 5,16). Să fim făclii ale Învierii şi să ducem lumină semenilor noştri prin faptele noastre cele bune. Să arătăm dragoste faţă de familiile nevoiaşe, pentru ca membrii acestor familii, în zi de mare sărbătoare, să simtă bucuria şi lumina Învierii Domnului şi Mântuitorului nostru Iisus Hristos.
HRISTOS A ÎNVIAT!
Harul Domnului nostru Iisus Hristos, dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh să fie cu voi cu toţi!
Al vostru de tot binele voitor
şi către Domnul rugător,
† Antonie
Episcopul de Bălţi
Dată în reşedinţa noastră episcopală de la Bălţi, aprilie 2023.
