Luni, 4 martie 2024, PS Antonie, Episcopul de Bălţi, a oficiat, împreună cu un sobor de preoţi, la biserica „Sfinţii Împăraţi Constantin şi mama sa Elena” din satul Corlăteni, raionul Râşcani (preot paroh Valeriu Ursu), un Te-Deum de mulţumire pentru binefacerile revărsate de Bunul Dumnezeu asupra Basarabiei în anul 1918. Sfânta slujbă a fost prilejuită de împlinirea a 106 ani de la istorica zi de 3 martie 1918 când, prin votarea de către Zemstva din Bălţi a Unirii cu România, s-a dat startul pentru unirea pământurilor româneşti în teritoriul vechii Dacii.
În cuvântul său, PS Antonie s-a referit la votul Unirii de la Bălți din 1918 și la însemnătatea unității pentru un neam și a îndemnat la rugăciune pentru unitatea neamului românesc.
PS Antonie a mai amintit că o datorie a clericilor, mai cu seamă în aceste zile, este şi rugăciunea pentru pace şi pentru încetarea războiului în Ucraina.
După Te-Deum, clericii Episcopiei de Bălţi au mers la statuia Sfântului Ştefan cel Mare din centrul municipiului Bălţi unde au depus flori.
La eveniment a fost prezent şi dl Mihai Verhoveţchi preşedintele AO „Asociația pentru Conservarea Patrimoniului Cultural” din Bălţi.
Biroul de presă al Episcopiei de Bălţi
Scrisoarea aprobată de Zemstva de la Bălți la 3 martie 1918
„Noi, mai jos iscăliţii ai Zemstvei ţinutului Bălţi, cu cinste vă rugăm să aveţi bunătatea ca, înainte de a intra în rânduiala zilei hotărâte pentru adunarea de astăzi a zemstvei, să puneţi la glăsuire dorinţa noastră arătată mai la vale, de a ne uni cu ţara noastră mama România.
Ştiind prea bine că acum o sută şi şase ani am fost furaţi cu de-a sila de la sânul dulce al mamei noastre scumpe cu care am făcut un trup şi un suflet;
Ştiind prea bine că în vremurile acestea grele, când după ce ne va izbăvi Dumnezeu de tirania rusească, care ne-a apăsat, batjocorit şi întunecat atât amar de vreme, era să ne prăpădim în focul anarhiei bolşevice, iar România ne-a dat ajutor frăţesc în zile de grea primejdie, curăţindu-ne ţara de duşmani, dându-ne scutul, liniştea şi rânduiala pierdută;
Ştiind prea bine că singuri sîntem şi prea puţini şi prea neputincioşi, pentru a ne putea ocârmui şi apăra singuri, fără a cădea din nou sub alt jug străin, care să ne facă iarăşi robi;
HOTĂRÂM în numele ţinutului nostru Bălţi să ne unim din nou cu scumpa noastră ţară-mamă: România, voind să împărţim cu ea frăţeşte tot norocul şi nevoile noastre viitoare ca şi în vremurile Moldovei lui Ştefan cel Mare.
Această hotărâre nestrămutată şi sfântă a noastră rugăm să fie trimisă fără întârziere Sfatului Ţării din Chişinău, pentru ca acesta, ascultând glasul nostru, să hotărască în grabă în numele întregii ţări: sfânta, mântuitoarea, mult dorita şi veşnica noastră Unire cu ţara noastră mamă România, în care ne punem nădejdea, căci ca bună mamă ne va garanta frăţie deplină şi drepturile căpătate de norod prin revoluţia din 1917.
Bălţi, în 3 Faur 1918.Urmează semnăturile...”
Preşedintele adunării Zemstvei, Costache Leancă, punând la vot, dorinţa celor douăzeci de reprezentanţi a fost aprobată în unanimitate.
Şi adunarea s-a transformat într-o sărbătoare improvizată. Deputaţii au strigat urale, „Trăiască Unirea şi România Mare”. Au cântat „Pe-al nostru steag e scris Unire”.
